Articles Tagged: cum se pronunta

SCHIMB, schimburi, substantiv neutru, 1) Înlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau altă persoană. A face schimb. Piesă de schimb. Cu schimb pe rând. Casă de schimb – casă unde se pot schimba banii unei țări pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul în loc […]

SCHIMĂ, schime, substantiv feminin. rar 1) Mișcare a mâinii sau a capului care însoțește sau înlocuiește vorbirea; gest. 2) Contractare (voită sau involuntară) a mușchilor feței; schimonosire a feței; schimonositură; strâmbătură; grimasă. Din sl. skima, gr. schíma. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skima. (DEX ’09)

SCHILOD, schiloadă (~ozi, ~oade) adj. și substantival 1) (despre ființe) Care are o parte de corp mutilată sau deformată; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilării; ciuntit; deformat; anchilozat. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)

SCHIJĂ, schije, substantive feminin, 1) Parte mică dintr-o bombă sau dintr-un proiectil, rezultată prin explozia acestora. 2) pop. Aliaj de fier, carbon și alte elemente (siliciu, fosfor, sulf etc.), produs, mai ales, în furnale; fontă; tuci. [G.-D. schijei] . Din pol. spiza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză spiza. (DEX ’09)

SCHIF, schifuri, substantiv neutru, 1) Ambarcație sportivă ușoară, lungă și îngustă, cu vele, ramă sau motor, folosită la cursele de canotaj academic. 2) Probă sportivă practicată cu astfel de ambarcație. Din fr., engl. skiff. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză skiff. (DEX ’09)

SCHI, schiuri substantive neutru, 1) Obiect în formă de patină lungă din lemn, din metal sau din material plastic, folosită pentru a aluneca pe zăpadă. 2) Sport de iarnă practicat cu astfel de patine. A face schi. Din fr. ski, germ. Ski. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză ski. (DEX ’09)

SCHEUNAT, substantiv neutru,  1) v. A SCHEUNA. 2) Sunet caracteristic prelung, scos, mai ales, de câini. Din v. scheuna. Etimologie: Cuvânt provenit din v. a scheuna, formație onomatopeică. (DEX ’09)

A SE SCHIMONOSI, mă schimonosesc, vb. intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. Din ngr. ashímosa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă ashímosa. (DEX ’09)

A SE SCHIMNICI, mă schimnicesc, vb. intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. Din sl. skiminiku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skiminiku. (DEX ’09)

A SE SCHIMBA, mă schimb, vb. intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se preface; a se modifica; a se preschimba; a se transforma. 2) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se primeni. Din lat. excambiare Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină […]