Cum se pronunță: schip

SCHIP, schipuri, substantiv neutru, Recipient de metal, care se descarcă automat și se deplasează pe role la o distanță fixă, folosit (mai ales, în mine sau în fabrici) pentru transportul unor materiale (minereuri, cărbuni etc.). Din fr., engl. skip. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză skip. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: schingi

SCHINGI, schingiuri, substantiv neutru, înv. Suferință (morală sau fizică) insuportabilă, foarte intensă; chin; tortură. Din turc. ișkence. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă ișkence. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: schimonositură

SCHIMONOSITURĂ, schimonosituri, substantiv feminin, 1) Contractare (voită sau involuntară) a mușchilor feței; schimonosire a feței; strâmbătură; grimasă. 2) Ceea ce este schimonosit. Din ngr. ashímosa + suf. ~tură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă ashímosa. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: schimnicie

SCHIMNICIE, schimnicii, substantiv feminin, 1) Viață de schimnic; sihăstrie; pustnicie. 2) Loc unde trăiește un schimnic. Din sl. skiminiku + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skiminiku. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: schimbător I

SCHIMBĂTOR I, schimbătoare (~ori, ~oare) adj, Care se schimbă; care se transformă mereu; variabil; instabil; nestabil. Caracter ~. Vânt ~. Vreme ~oare. Din lat excambiare + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excambiare. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: schimbător II

SCHIMBĂTOR II, schimbătoare, substantiv neutru,  Sistem tehnic sau fizico-chimic cu ajutorul căruia se pot face modificări într-un alt sistem. Schimbător de viteze – mecanism pentru schimbarea vitezei de funcționare sau de deplasare a unei mașini. Schimbător de cale – dispozitiv pentru trecerea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta. Din lat excambiare […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: schimbăcios

SCHIMBĂCIOS, schimbăcioasă (~oși, ~oase), adj, Care se schimbă ușor; supus schimbărilor; schimbător; nestatornic. Din lat. excambiare + suf. ~ăcios. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excambiare. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: schimbabil

SCHIMBABIL, schimbabilă (~i, ~e), adj, tehn. Care poate fi schimbat; care se pretează la substituire. Piesă schimbabilă.  Din lat. excambiare + suf. ~bil. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excambiare. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →