Articles Tagged: cum se pronunta

RĂZLEȚ, -EAȚĂ, răzleți, –ețe, adjectiv 1. Care este situat aparte; despărţit de mediul din jur; separat; izolat; 2. Care rătăceşte din loc în loc; în stare de vagabondaj; 3. (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legătură; fără continuitate; izolat; sporadic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar, disparat (Sursă: Sinonime […]

RĂZEȘIȚĂ, răzeșițe, substantiv feminin 1. (în Moldova medievală) Ţărancă liberă care stăpânea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşneancă; 2. Soţie de răzeş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răzeş + suf. -iţa (DEX ’09).

RĂZEȘIME, substantiv feminin (pop.) 1. Totalitate a răzeşilor; 2. Mulţime de răzeşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răzeş + suf. -ime (DEX ’09).

RĂZEȘIE, răzeșii, substantiv feminin (pop.) 1. Proprietate a unui răzeş; 2. Stare de răzeş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răzeş + suf. -ie (DEX ’09).

RĂZEȘESC, -EASCĂ, răzeșești, adjectiv: (pop.) Care este caracteristic pentru răzeşi; de răzeşi; moşnenesc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răzeş + suf. -esc (DEX ’09).

RĂZEȘ, răzeși, substantiv masculin: (în Moldova medievală) Ţăran liber care stăpânea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşnean. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: részes (DEX ’09).

RĂZBUNIC, -Ă, răzbunici, -ci, substantiv masculin și feminin (pop.) I. Tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoţii lui; II. Mama bunicului sau a bunicii în raport cu nepoţii ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: străbunic, (rar) răzbun (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: răz- + bunic(ă) (DEX ’09).

RĂZBUNĂTOR, -OARE, răzbunători, -oare, adjectiv: Care caută să se răzbune; care nutreşte dorinţa de răzbunare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dușmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) țânaș, zăcaș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) răzbuna + suf. -ător (DEX ’09).

RĂZBUCUROS, -OASĂ, răzbucuroși, -oase, adjectiv: Care este foarte bucuros. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răz- + bucuros (DEX ’09).

RĂZBOINIC, -Ă, războinici, -ce, I. adjectiv 1. Care ţine de război; propriu războiului; 2. Care manifestă plăcerea de a se război; căruia îi place să se bate; II. substantiv masculin și feminin: Ostaş care participa la un război; luptător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: luptător, agresiv, (rar) marțial, (înv.) războiesc, războinicesc, rezbelic, rezbelnic (Sursă: Sinonime 2002). […]