SCĂPĂRĂTOR, scăpărătoare, (~ori, ~oare) adj.și fig. Care scapără; scânteietor. Din a scăpăra + suf. ~ător. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din a scăpăra, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: scăpărătoare
SCĂPĂRĂTOARE, scăpărători, substantiv feminin, care înseamnă Bucată de oțel, care, lovită de cremene, produce scântei; amnar. /a scăpăra + suf. ~ătoare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din a scăpăra, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scăpărare
SCĂPĂRARE, Scăpărări, substantiv feminin, v. 1) A SCĂPĂRA. 2) Lumină de scurtă durată, asemănătoare unei scântei. Din v. a scăpăra. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din a scăpăra, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: răzvrătitor
RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adjectiv (și substantiv): (rar) Care răzvrăteşte; care cheamă la răzvrătire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) răzvrati + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: răzuș
RĂZUȘ, răzușuri, substantiv neutru 1. v. răzuitor; 2. Daltă cu care se scobeşte în lemn; 3. Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răzui + suf. -uş (DEX ’09).
Cum se pronunță: răzuitură
RĂZUITURĂ, răzuituri, substantiv feminin 1. v. a răzui; 2. Masă constând din resturi provenite prin răzuire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răzui + suf. -tură (DEX ’09).
Cum se pronunță: răzuitor
RĂZUITOR, răzuitoare, substantiv neutru 1. Unealtă folosită în operaţiile de curăţare sau de netezire (a unor obiecte); 2. Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: racletă, raclor, raz, șabăr, otic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răzui + suf. -itor (DEX ’09).
Cum se pronunță: răzor
RĂZOR, răzoare, substantiv neutru I. 1. Fâşie îngustă de pământ nelucrat, care desparte localităţi sau terenuri de pământ; hotar; hat; 2. Fâşie îngustă de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; strat; vatră; II. 1. Arc de trăsură; 2. Drug de metal cu care se sparge gheaţa pentru a pescui. Sursa: DEX […]
Cum se pronunță: răzmeriță
RĂZMERIȚĂ, răzmerițe, substantiv feminin: (rar pop.) Răscoală spontană şi neorganizată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară, limba slavă: razmirica (DEX ’09).
Cum se pronunță: răzlog
RĂZLOG, răzlogi, substantiv masculin: (reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, folosită pentru garduri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) corlată, zăvor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: razlogu (DEX ’09).
