SCĂRMĂNEALĂ, scărmăneli, substantiv feminin, care înseamnă A mânca scărmăneală – a fi bătut. Din lat. excarminare + suf. ~eală. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excarminare. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: scărmănător
SCĂRMĂNĂTOR, scărmănătoare, ( ~ori, ~oare ) substantive masculin și feminin, care înseamnă Muncitor specializat în operații de scărmănare a lânii sau a altor materiale fibroase. Din lat. excarminare +suf. ~ător. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excarminare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se scărmăna
A SE SCĂRMĂNA, mă scarmăn, vb. intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi sau de ocări (cu cineva). Din lat. excarminare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excarminare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scărmănătoare
SCĂRMĂNĂTOARE, scărmănători, substantiv feminin, care înseamnă Unealtă sau instalație pentru scărmănat materiale fibroase. Din lat. excarminare + suf. ~ătoare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excarminare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a scărmăna
A SCĂRMĂNA, scarmăn, vb. tranz. 1) (lână sau alte materiale fibroase) A răsfira cu mâna sau cu mașina, înfoind (pentru a curăța de impurități și pentru a înlesni torsul); a dărăci. 2) (pene) A preface în puf, rupând fulgii de pe cotor. 3) fig. pop. (persoane) A bate tare; a pieptăna; a chelfăni; a peni; […]
Cum se pronunță: scăriță
SCĂRIȚĂ, scărițe, substantiv feminin. anat. (diminutiv de la scară) Unul dintre cele trei oase mici ale urechii mijlocii. Din lat scala + suf. ~iță. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scala. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scăpătat I
SCĂPĂTAT I, substantiv neutru, care înseamnă v. A SCĂPĂTA. Scăpătatul soarelui – apusul soarelui.Din lat. excapitare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excapitare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scăpătat II
SCĂPĂTAT II, scăpătată, (~ți, ~te) adj. fig., Care a decăzut din punct de vedere moral sau fizic. Din lat. excapitare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excapitare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a scăpăta
A SCĂPĂTA, scapăt, intranz. 1) (despre aștri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinți; a declina; a coborî; a apune. 2) A aluneca liber în jos. 3) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci. 4) înv. fig. A se afla în declin; a decădea; a regresa. Din lat. […]
Cum se pronunță: a scăpăra
A SCĂPĂRA, scapăr, 1. vb. intranz. 1) A produce scântei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a două corpuri tari). ◊ Cât ai ~ din amnar într-o clipă. A-i ~ cuiva călcâiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a străfulgera. 4) […]

