Cum se pronunță: pandantiv

PANDANTIV, pandantive, substantiv neutru – 1. Obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor. 2. Element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “pendentif”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: pandalie

PANDALIE, pandalii, substantiv feminin – mai ales la pl. pop. fam. Stare de enervare foarte puternică și violentă; criză de nervi; furie. (G.-D. pandaliei) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: pancromatic

PANCROMATIC, pancromatică (~ci, ~ce), adjectiv – (despre plăcile si filmele fotografice) Care este sensibil la toate culorile spectrului vizibil. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panchromatique”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: pancreas

PANCREAS, pancreasuri, substantiv neutru – Glandă de formă alungită, situată lângă stomac, având secreție mixtă, care ajută la digestia hranei și la reglarea zahărului în organism. (Sil. -cre-as) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “pancreas” și din limba franceză “pancréas”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: pană

1. PANĂ, pene, substantiv feminin – 1. (la păsări) Formație cornoasă alcătuită dintr-un cotor tubular, pe care sunt așezate simetric fire subțiri și pufoase și care are funcție protectoare și de realizare a zborului. * A se umfla în pene a se îngâmfa. 2. la pl. Fulgi smulși de pe aceste formații și folosiți pentru […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: panama

1. PANAMA, panamale, substantiv feminin – 1. (în America Centrală) Împletitură din frunzele unei specii de palmier. 2. Pălărie confecționată dintr-o astfel de împletitură. 3. Țesătură subțire de bumbac sau de in care imită o astfel de împletitură și din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte ușoară. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: panachidă

PANAHIDĂ, panahide, substantiv feminin înv. – 1. Slujbă religioasă oficiată pentru pomenirea morților (la 40 de zile de la moarte); parastas. 2. Rugăciune cântată la scoaterea mortului din casă. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba slavă “panahida”

Vezi cum se pronunță →