Cum se pronunță: afon

AFON, -A, afoni, -e, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. (Persoană) care suferă de afonie (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aphone (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: afocal

AFOCAL, -Ă, afocali, -e, adjectiv (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, aşezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: afocal (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: aflux

AFLUX, afluxuri, substantiv netru 1. Afluenţă. 2. Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: afflux și affluxus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: afluență

AFLUENȚĂ substantiv feminin Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct; aflux, îmbulzeală, năvală. Cantitate mare; abundență, belşug de produse. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affluence și affluentia (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: afluent

AFLUENT, afluenți, substantiv masculin Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affluent și affluens, -ntis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: afloriment

AFLORIMENT, aflorimente, substantiv neutru Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale: deschidere geologică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affleurement (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a aflui

AFLUI, afluiesc, verb IV. Intranz. (Despre lichide) A curge într-o direcţie unică. (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeaşi direcţie. A se îmbulzi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affluer și affluere (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: aflictiv

AFLICTIV, -A, aflictivi, -e, adjectiv (Jur.; despre pedepse) Care loveste direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: afflictif (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →