AFIRMATIV, -A, afirmativi, -e, adjectiv Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care contine o afirmaţie. Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affirmatif și affirmativus (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: afirmare
AFIRMARE, afirmări, substantiv feminin Acţiunea de a (se) afirma şi rezultatul ei. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a afla
AFLA, aflu, verb I. 1. Tranz. şi intranz. A lua cunoştință despre ceva; căpăta informaţii, veşti, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. […]
Cum se pronunță: a afișa
AFIŞA, afişez, verb I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de…Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărăşia cuiva (în mod ostentativ). afficher. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: afficher (DEX ’09).
Cum se pronunță: afion
AFION substantiv neutru 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile neogreacp și turcă: afióni și afyon (DEX ’09).
Cum se pronunță: afinor
AFINOR, afinori, substantiv masculin Muncitor care lucrează la afinare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affineur (DEX ’09).
Cum se pronunță: afinitate
AFINITATE, afinităţi, substantiv feminin 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datoră asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substante de a se ombina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți şi rudele celuilalt sot. […]
Cum se pronunță: afiniș
AFINIŞ, afinişuri, substantiv neutru Loc pe care cresc afini. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: afinet
AFINET, afineturi, substantiv neutru (Rar) Afiniş. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: afină
AFINĂ, afine, substantiv feminin Fructul comestibil al afinului¹, o bacă în formă de bobiţă neagră-abăstruie, brumată, cu gust acrişor. Sursa: DEX ’09

