Articles Tagged: cum se pronunta

RATICID, -Ă, raticizi, -de, adjectiv: (despre substanţe) Care ucide şoarecii; cu proprietatea de a stârpi şoarecii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rat (DEX ’09).

RATEU, rateuri, substantiv neutru 1. Defect în funcţionarea unui motor, care constă în arderea incompletă a combustibilului fără a dezvolta un lucru mecanic; 2. Explozie falsă produsă de un motor cu un asemenea defect; 3. Eşec de tragere a unei arme de foc sau de declanşare a unei explozii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit […]

RATEȘ, rateșe, substantiv neutru: (înv.) Han aşezat la un drum circulat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: ratuš (DEX ’09).

RATĂ, rate, substantiv feminin: Cotă dintr-o datorie care urmează să fie achitată eşalonat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) tranșă, (pop.) câști, (înv.) soroc, procent, curs (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Rate (DEX ’09).

A RATA, ratez, verb 1. (ocazii) A nu folosi la timp; 2. (despre arme) A nu lua foc (după apăsarea pe trăgaci). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a pierde (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rater (DEX ’09).  

RAȘPEL, rașpele, substantiv neutru: Pilă, de obicei lată, cu dinţi rari şi mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (tehn.) rașpilă, (reg.) rașpalău, răzălău (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Raspel, Raspiel; limba maghiară: ráspó (DEX ’09).

RAȘCHETĂ, rașchete, substantiv feminin 1. Unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite; 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oţel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului; ţicling; 3. Perie având cuie în loc de peri, care servește la rașchetarea tencuielilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

RAȘCHETATOR, -OARE, rașchetatori, -oare, substantiv masculin și feminin: Muncitor specializat în raşchetarea parchetului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a raşcheta + suf. -tor (DEX ’09).

A RAȘCHETA, rașchetez, verb: (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei raşchete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rașchetă (DEX ’09).

RASTRU, rastre, substantiv neutru: Ansamblu de linii orizontale din care este constituită o imagine de televiziune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Raster (DEX ’09).