HARNEALĂ, harneli s. f. (deț.) 1. ironie, batjocură; glumă proastă 2. (deț.) simularea îmbolnăvirii în vederea sustragerii de la îndeplinirea unei sarcinii Sursa: Argou 2007
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a jilăvi
A JILĂVI, jilăvesc: verb tranzitiv, care înseamnă: A face să se jilăvească; a umezi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit de la cuvântul jilav.
Cum se pronunță: a jigni
JIGNI, jignesc: verb tranzitiv, care înseamnă: (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă: žignuti
Cum se pronunță: jignitor
JIGNITOR, jignitoare (~ori, ~oare): adjectiv, care înseamnă: Care jignește; în stare să rănească demnitatea cuiva; ofensator; insulator. Ton jignitor . Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: a jigni + suf. ~tor
Cum se pronunță: jigodie
JIGODIE, jigodii: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Boală infecțioasă a câinilor tineri, de cele mai multe ori letală, manifestată prin atrofia mușchilor și tulburări generale. 2) pop. fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; javră; jigăraie; potaie; cotârlă. 3) fam. Animal sălbatic (fioros) Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: zsigora
Cum se pronunță: jigodios
JIGODIOS, jigodioasă (~osi, ~oase): adjectiv, care înseamnă: Care este bolnav de jigodie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: jigodie + suf. ~os
Cum se pronunță: jigou
JIGOU, jigouri: substantiv neutru, care înseamnă: 1) Carne tăiată din regiunea coapsei, gambei sau a fesei unor animale (în special de berbec sau de capră). 2) Friptură preparată din asemenea carne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gigot
Cum se pronunță: jilăveală
JILĂVEALĂ, jilăveli: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Caracter jilav; reveneală; umezeală. 2) Cantitate de apă sau de vapori dintr-un mediu; umezeală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: a jilăvi + suf. ~eală
Cum se pronunță: jilav
JILAV, jilavă (~i, ~e): adjectiv, care înseamnă: Care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală; reavăn; umed. Pamânt jilav. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: zilav
Cum se pronunță: raion
RAION, raioane, substantiv neutru 1. Unitate administrativ-teritorială în unele regiuni sau în oraşele mari; 2. (fam.) Porţiune de teritoriu indicată de cineva; 3. Secţie într-un magazin, unde se vând mărfuri dintr-o anumită grupă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: raion; limba franceză: rayon (DEX ’09).
