Cum se pronunță: a țintui

A ȚINTUI, țintuiesc, verb tranzitiv – 1. A bate în ținte (pentru a prinde sau a fixa ceva). 2. fig. (persoane) A sili să rămână nemișcat; a pironi; a imobiliza. 3. A împodobi cu ținte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țintă” + sufixul “~ui”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zaveră

ZAVERĂ, zavere: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) ist. Răscoală a grecilor, din 1821, împotriva jugului turcesc; eterie.2) fig. Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; revoltă; răzvrătire; rebeliune.3) fig. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară:  ZAVERĂ (DEX’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zaț

ZAȚ, zațuri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1)Text cules cu caractere tipografice şi aşezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. 2)Depunere într-un lichid (mai ales cafea); drojdie (de cafea). Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: satz (DEX’09).  

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zăbun

ZĂBUN, zăbune: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) înv. Haină (lungă) vătuită pe care o purtau ţăranii.2) Haină lungă şi largă purtată de preoţi şi de călugări.3) înv. Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară:  zabun (DEX’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zabrea

ZĂBREA, zăbrele: substantiv , gen feminin, care înseamnă: 1) mai ales la pl. (la uşi sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă), formând împreună un baraj protector.2)Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: zabralo (DEX’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zăbovitor

ZĂBOVITOR, zăbovitoare: adjectiv, care înseamnă: Care manifestă zăbavă; care zăboveşte; tărăgănător; zăbavnic. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt format din verbul: a zăbovi și sufixul ~tor (DEX’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: execrabil

EXECRABIL, execrabilă (~i, ~e), adjectiv – Care provoacă scârbă, silă; respingător; dezgustător; repulsiv; antipatic. (Sil. e-xe-cra-bil) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “execrabilis” și din limba franceză “exécrable”

Vezi cum se pronunță →