A FLOTA, flotez, verb: (substanţe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flotter (DEX ‘09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a se ține
A SE ȚINE, mă țin, verb intranzitiv – I. 1. A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2. A avea stabilitate; a nu cădea. Casa se mai ~. 3. A merge mereu în imediată apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tată-său. 4. A nu se îndepărta (de ceva) conformându-se. […]
Cum se pronunță: foamete
FOAMETE, substantiv feminin 1. Lipsă mare şi de lungă durată de produse alimentare; 2. Perioadă de timp când au avut loc asemenea lipsuri; 3. fig. fam. Persoană căreia mereu îi este foame. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (înv., în Mold.) flămânjune (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fames, -itis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: țintar
1. ȚINTAR, țintare, substantiv neutru – Joc de societate în care participanții mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt compus din “țintă” + sufixul “~ar” 2. ȚINTAR, țintari, substantiv masculin – Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roșu în frunte […]
Cum se pronunță: țintat
ȚINTAT, țintată (~ți, ~țe), adjectiv – 1. Care este împodobit cu ținte. 2. fig. (despre animale) Care are o pată albă în frunte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt “țintă” + sufixul “~at”
Cum se pronunță: țintaură
ȚINTAURĂ, țintaure, substantiv feminin – Plantă erbacee medicinală, cu tulpină erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. (G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: “centaurea”
Cum se pronunță: țintă
1. ȚINTĂ, ținte, substantiv feminin – 1. Cui mic de metal cu floare, folosit (în cizmărie, curelărie, tapițerie etc.) pentru a fixa ceva. 2. fig. Pată mică albă pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ în frunte. (G.-D. țintei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba slavă: “centa” 2. ȚINTĂ, ținte, substantiv feminin […]
Cum se pronunță: ținteș
ȚINTEȘ, ținteșă (~i, ~e), adjectiv – 1. (despre persoane) Care țintește bine; bun țintaș. 2. (despre privire, ochi) Care este ațintit într-un punct; orientat într-o anumită direcție; pironit. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țintă” + sufixul “~eș”
Cum se pronunță: a ținti
A ȚINTI, țintesc, verb – 1). tranz. 1. A lua ca țintă; a lua la ochi; a ochi. 2. A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3. fig. A avea în vedere printr-o aluzie; a viza. 4. rar v. A AȚINTI. 2). intranz. 1. A potrivi din ochi ținta pentru a putea […]
Cum se pronunță: țintirim
ȚINTIRIM, țintirimuri, substantiv neutru – reg. v. CIMITIR Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară: “cinterem”
