Cum se pronunță: japonez

JAPONEZ ~ă I, japonezi ~e: substantiv feminin și masculin, care înseamnă: Care aparține Japoniei sau populației ei; din Japonia; nipon. Sursa: DEX ’09 JAPONEZ ~ă II, japonezi ~e: substantiv feminin, care înseamnă: Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau este originară din Japonia; nipon. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: japcă

JAPCĂ, japcă: substantiv feminin, care înseamnă: A lua cu japca a) a lua cu forța; b) a-și însuși pe nedrept, fără a merita. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: žabka

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a excepta

A EXCEPTA, exceptez, verb tranzitiv – A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exceptare” și din limba franceză “excepter”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunț: excepție

EXCEPȚIE, excepții, substantiv feminin – 1. Abatere de la normele generale. * Cu ~a (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptănd. Fără ~ fără deosebire. De ~ care constituie o excepție; excepțional. 2. jur. Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare. Sursă: DEX ’09 […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: excentricitate

EXCENTRICITATE, excentricități, substantiv feminin – 1. Caracter excentric. 2. mat. Poziție a unui punct care se află în afara centrului unei figuri. 3. Distanța dintre axele de rotație a două piese excentrice. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excentricité”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: excentric

1. EXCENTRIC, excentrică (~ci, ~ce), adjectiv – 1. (despre puncte geometrice) Care este situat în afara centrului unei figuri. 2. (despre figuri geometrice, piese etc.) Care au centre diferite. 3. fig. (despre persoane și despre manifestările lor) Care depășește bunul simț; iesit din comun; extravagant. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excentrique” […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: excelență

EXCELENȚĂ, excelențe, substantiv feminin – 1. Caracter excelent; calitate foarte buna. 2. (în țările apusene) Titlu onorific, folosit și ca termen de referință, acordat ambasadorilor, miniștrilor și demnitarilor bisericești. * Prin ~ în mod foarte reprezentativ; în cel mai înalt grad; eminamente. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excellentia” și din limba […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: excelent

EXCELENT, excelentă (~ți, ~te), adjectiv – Care excelează; impunător prin calitățile sale; minunat. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excellens, ~ntis” și din limba frnacez “excellent”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a excela

A EXCELA, excelez, verb intranzitiv – A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se impune; a bria; a se ilustra; a se evidenția; a se afirma. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excellere” și din limba franceză “exceller”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: excedentar

EXCEDENTAR, excedentară (~i, ~e), adjectiv – 1. Care excede normele stabilite. 2. (despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excédentaire”

Vezi cum se pronunță →