laitmotiv, laitmotive, substantiv neutru, 1. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată. 1.1. prin generalizare Fragment sau motiv muzical repetat. Sursa: DEX ’09, DOOM 3 etimologie: limba germană Leitmotiv silabație: lait-mo-tiv
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: flanea
FLANEA, flanele, substantiv feminin: (pop.) Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămaşă sau de vestă, fără guler. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flanelle (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flanc
FLANC, flancuri, substantiv neutru 1. mil. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unei formaţii sau ale unui dispozitiv de luptă; 2. poligr. Material special din care se fac matriţele de stereotipie; 3. teatru Panou folosit pentru confecţionarea decorurilor. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (mil.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mânecă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]
Cum se pronunță: flambaj
FLAMBAJ, flambaje, substantiv neutru (tehn.) Operaţie de îndoire a unui corp solid (ţevi, bare, plăci etc.) prin metode speciale. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flambage (DEX ‘09).
Cum se pronunță: a flamba
A FLAMBA, flambez, verb 1. (mai ales instrumente medicale) A steriliza, trecând prin para focului; 2. tehn. (bare sau plăci) A supune unei operaţii de flambaj. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flamber (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flamă
FLAMĂ, flame, substantiv feminin: Parte luminoăsă mobilă care se înalţă dintr-un corp aprins. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: flacără, pară, văpaie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flamme; limba latină: flamma (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flajeolet
FLAJEOLET, flajeolete, substantiv neutru 1. Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub lung şi subţire, prevăzut cu orificii (sau cu clape), având ambuşură laterală; 2. Sunet produs la instrumentele cu coarde printr-un anumit procedeu. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flageolet (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flagranță
FLAGRANȚĂ, substantiv feminin: 1. Caracter flagrant; 2. Fapt incontestabil prin evidenţa sa. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flagrance (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flagrant
FLAGRANT, -Ă, flagranți, -te, adjectiv 1. Care a avut loc în prezenţa unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată; 2. Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenţei sale. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: indiscutabil, clar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flagrant; limba latină: fragrans, -ntis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flagelat
FLAGELAT, flagelate, substantiv neutru 1. la pl. Clasă de protozoare inzestrate cu flageli; 2. Protozoar din această clasă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flagellates (DEX ‘09).
