A SE CHIRCI, mă chircesc, verb 1. A-şi micşora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui; 2. (despre fiinţe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiţii neprielnice); a se pipernici; a se prizări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a (se) chinui
A (SE) CHINUI, (mă) chinui/ chinuiesc, verb 1. A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni; 2. A supune unor necazuri; a necăji; a supăra; 3. A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chin + suf. -ui (DEX ’09).
Cum se pronunță: a chirăi
A CHIRĂI, chirăie, verb (pop., fam.) 1. (mai ales greieri) A scoate sunete repetate şi ascuţite caracteristice speciei; 2. (despre găini) A scoate sunete guturale scurte şi repetate caracteristice speciei; a face „câr-câr“; a cârâi; 3. (fig. depr.) (despre persoane) A vorbi pe un ton strident. Sursa: DEX ’09 Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).
Cum se pronunță: chipiu
CHIPIU, chipie, substantiv neutru: Acoperământ pentru cap, asemănător cu o şăpcă rotundă, prevăzut cu cozoroc şi purtat de ostaşii anumitor unităţi militare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: képi (DEX ’09).
Cum se pronunță: admonestație
ADMONESTAȚIE, admonestații, substantiv feminin (Înv.) Admonestare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: admonestation (DEX ’09).
Cum se pronunță: admonestare
ADMONESTARE, admonestări, substantiv feminin Actiunea de a admonesta şi rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care contine o mustrare adresată cuiva; admonestaţie, admonitiune (2). – V. admonesta. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a admonesta
ADMONESTA, admonestez, verb I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: admonester (DEX ’09).
Cum se pronunță: admitere
ADMITERE, admiteri, substantiv feminin Actiunea de a admite. Examen de admitere = examen de acceptare a unui candidat într-o institutie de învăţământ. – V. admite. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a admite
ADMITE, admit, verb III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. A da curs favorabil unei cereri. A primi un solicitator, a accepta un candidat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: admettre și admittere (DEX ’09).
Cum se pronunță: admitanță
ADMITANȚĂ, admitanțe, substantiv feminin Mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu inversul impedantei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: admittance (DEX ’09).
