FARINOGRAF, farinografe, substantiv neutru: Aparat pentru determinarea cantităţii de apă necesară la obţinerea unui anumit aluat şi a rezistenţei acestuia la frământat. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: farinographe (DEX ‘09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: faringoscopie
FARINGOSCOPIE, faringoscopii, substantiv feminin: Metodă de examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: pharyngoscopie (DEX ‘09).
Cum se pronunță: faringolaringită
FARINGOLARINGITĂ, faringolaringite, substantiv feminin: Boală constând în inflamarea faringelui şi a laringelui. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: pharyngo-laryngite (DEX ‘09).
Cum se pronunță: faringe
FARINGE, faringe, substantiv neutru: Canal membrano-musculos care constituie locul de încrucişare a cailor respiratorii cu calea digestivă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: pharynx (DEX ‘09).
Cum se pronunță: farin
FARIN, adjectiv invariabil: (despre unele produse alimentare) Care are aspect de făină; ca făina. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: farine (DEX ‘09).
Cum se pronunță: farfurie
FARFURIE, farfurii, substantiv feminin 1. Vas (de faianţă, de porţelan etc.) de formă rotundă în care se serveşte mâncarea; 2. Conţinutul unui asemenea vas. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: taler, talger, (reg.) tipsie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: fałfuri, farfuri (DEX ‘09).
Cum se pronunță: farfara
FARFARA, farfarale, substantiv feminin: rar Persoană care poartă zvonuri, denaturându-le. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: clănțău, flecar, guraliv, vorbăreț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: farfara (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fard
FARD, farduri, substantiv neutru: Produs cosmetic care se aplică în special pe faţă pentru a-i modifica aspectul natural. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fard (DEX ‘09).
Cum se pronunță: faraon
FARAON, faraoni, substantiv masculin 1. (în Egiptul antic; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; 2. Persoană rea sau poznaşă; 3. pop. (în superstiţii şi basme) Fiinţă imaginară, considerată drept spirit al răului. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: pharaon (DEX ‘09).
Cum se pronunță: farafastâc
FARAFASTÂC, farafastâcuri, substantiv neutru 1. Podoabă lipsită de orice valoare; fleac; 2. Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; moft; capriciu; toană; maraz; marafet; naz. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: farafás (DEX ‘09).

