MARINĂREȘTE, adverb: În felul marinarilor; cum obişnuiesc marinarii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: marinar + suf. -eşte (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: marinăresc
MARINĂRESC, -EASCĂ, marinărești, adjectiv: Care este caracteristic pentru marinari; de marinar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: marinar + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: marină
MARINĂ, substantiv feminin: Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marine; limba italiană: marina (DEX ’09).
Cum se pronunță: marinată
MARINATĂ, marinate, substantiv feminin 1. Sos preparat din oţet, untdelemn şi diferite condimente; 2. Fel de mâncare pregătită din carne sau peşte, ţinut într-un astfel de sos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: marinatos; limba italiană: marinato (DEX ’09).
Cum se pronunță: marinar
MARINAR, marinari, substantiv masculin 1. Persoană care face parte din echipajul unei nave maritime; matelot; 2. Persoană care îşi face serviciul militar la marină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: marină + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: marin
MARIN, -Ă, marini, -e, adjectiv 1. Care ţine de mare; propriu mării; 2. (despre picturi) Care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de mare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: maritim, (rar) pelagic, (înv.) marinesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marin (DEX ’09).
Cum se pronunță: margine
MARGINE, margini, substantiv feminin 1. Parte extremă a unei suprafeţe; capăt; extremă; 2. Frontieră, granță; 3. (fig.) Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: margo, -inis (DEX ’09).
Cum se pronunță: marginalia
MARGINALIA, substantiv neutru: Comentariu făcut pe marginea unui text tipărit (sau a unui manuscris); notă marginală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină, limba italiană: marginalia (DEX ’09).
Cum se pronunță: marginal
MARGINAL, -Ă, marginali, -e, adjectiv 1. Care se află la margine; situat la margine; 2. (despre note, observaţii, comentarii) Care este scris pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris; realizat pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris; 3. Care este mai puţin important. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: a se marghioli
A SE MARGHIOLI, mă marghiolesc, verb: (înv., reg.) A face fasoane; a se fasoni; a se sclifosi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din marghiol (DEX ’09).

