Articles Tagged: cum se pronunta

SILOGISTICĂ substantiv feminin, Ramură a logicii care se ocupă de studiul silogismelor. Din fr. syllogistique, germ. Syllogistik. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllogistique. (sursa DEX ’09)

SILOGISTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care conține un silogism; care exprimă un silogism. Figură ~că. Din fr. syllogistique, germ. Syllogistik. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllogistique. (sursa DEX ’09)

SILOGISM ~e substantiv neutru, log. Raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore. Din fr. syllogisme, lat. syllogismus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllogisme. (sursa DEX ’09)

SILNICIE ~i substantiv feminin, 1) Caracter silnic. 2) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; samavolnicie. Din sl. siliniku+ suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliniku. (sursa DEX ’09)

SILNIC I ~că (~ci,~ce) adj., 1) Care se face în silă, cu neplăcere, fără tragere de inimă. 2) Care se face cu de-a sila, prin constrângere; forțat. 3) rar Care este greu (de făcut, de rezolvat); cu dificultăți; anevoios. Din sl. siliniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliniku. (sursa DEX ’09)

SILNIC II ~ ci substantiv feminin, Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, păroasă, ale cărei frunze și flori sunt folosite în scopuri medicinale. Din sl. siliniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliniku. (sursa DEX ’09)

SILITROS ~oasă (~oși, ~oase) adj., 1) Care conține silitră; cu silitră. 2) Care are aspect de silitră; asemănător cu silitra. Din rus. selitra + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă selitra. (sursa DEX ’09)

SILITRĂ substantiv feminin, 1) pop. Azotat natural de potasiu. 2) înv. Praf de pușcă. [Sil. -li-tră] Din rus. selitra, pol. salitra, sb. šălitra, fr. salitre. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă selitra. (sursa DEX ’09)

SILITOR ~oare (~ori, ~oare) adj., Care vădește silință; sârguincios. Elev ~. Din sl. siliti+ suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliti. (sursa DEX ’09)

SILIT substantiv neutru, Carbură de siliciu, întrebuințată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. Din fr., engl. silite, germ. Silit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silite. (sursa DEX ’09)