Articles Tagged: cum se pronunta

SILINȚĂ ~e substantiv feminin, Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; sârguință; străduință; asiduitate. A-și dă (toată) ~a a-și da osteneala; a depune eforturi; a face tot posibilul. Din sl. siliti + suf. ~ință. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliti. (sursa DEX ’09)

SILICVĂ ~e substantiv feminin, Fruct uscat, lunguieț, care se desface în două dezvelind un perete central membranos, de care sunt prinse semințele. Din lat. siliqua, fr. silique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină siliqua. (sursa DEX ’09)

A SILUI ~esc, vb. tranz. 1)(persoane) A determina prin forță; a pune să facă contrar propriei voințe; a constrânge. 2) (persoane de sex feminin) A supune actului sexual prin violență; a necinsti; a batjocori; a viola. 3) fig. (norme, legi etc.) A aplica într-un mod denaturat; a viola. Din sl. silovati. Etimologie: Cuvânt provenit din […]

A SILNICI ~esc vb. tranz., 1) A supune în mod silnic. 2) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a sili. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav starea firească; a stâlci; a poci; a schingiui. Din sl. siliniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă siliniku. (sursa DEX […]

SINECURĂ ~i substantiv feminin, Funcție bine remunerată fără a face nimic sau aproape nimic. [G.-D. sinecurii]. Din fr. sinécure. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinécure. (sursa DEX ’09)

SIMBOLIC ~că (~ci, ~ce) adj. și adverbial 1) Care conține un simbol. 2) Care este exprimat printr-un simbol. Imagine ~că. 3) Care este folosit ca simbol. 4) Care are caracter de simbol. Din fr. symbolique, germ. symbolisch, Symbolik. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symbolique. (sursa DEX ’09)

SIMBOL ~uri substantiv neutru, 1) Semn care reprezintă sau evocă o noțiune. 2) Semn convențional folosit în știință și tehnică. 3) Procedeu expresiv în artă și literatură prin care se substituie numele unui lucru prin numele unui semn. 4) Imagine sau obiect cu valoare evocatoare magică sau mistică. 5) rel. Ansamblu de formule care constituie […]

SIMBIOZĂ ~e substantiv feminin, Mod de conviețuire (reciproc avantajos) între două sau mai multe organisme de specii diferite. [G.-D. simbiozei; Sil. -bi-o-]. Din fr. symbiose. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symbiose. (sursa DEX ’09)

SIMBIOTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de simbioză; propriu simbiozei. Din fr. symbiotique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symbiotique (sursa DEX ’09)

SIMBIONT ~ți substantiv masculin, Organism care conviețuiește în simbioză cu alt organism. Din germ. Symbiont. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Symbiont. (sursa DEX ’09)