A SFREDELI~esc, vb. tranz. 1) A găuri cu sfredelul. 2) fig. (despre privire, gânduri etc.) A străpunge asemenea unui sfredel; a pătrunde adânc (provocând senzații neplăcute). ~ cu privirea a scruta. Din bulg. svredel. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară svredel. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sfredelitor
SFREDELITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) adj și substantival Care sfredelește. 2) fig. (despre ochi, privire) Care parcă străpunge; pătrunzător; ascuțit; săgetător. 3) (despre gânduri, idei) Care preocupă în permanență; obsedant. Din bulg. svredel + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară svredel. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se sfriji
A SE SFRIJImă ~esc, vb. intranz. 1) (despre plante) A-și pierde vlaga, zbârcindu-se. 2) (despre ființe) A slăbi foarte tare; a se jigări. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sfrunta
A SFRUNTA~ez, vb. tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. Din it. sfrontare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană sfrontare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfruntare
SFRUNTARE ~ări substantiv feminin, rar 1) v. A SFRUNTA. 2) Atitudine obraznică și disprețuitoare. Din it. sfrontare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană sfrontare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfumato
SFUMATO substantiv neutru, Procedeu în pictură care constă în estomparea contururilor obiectelor și figurilor, încât acestea par a fi învăluite de fum. Din it. sfumato. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană sfumato. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță corect cuvântul: lăieț
lăieț, lăieți, substantiv masculin și feminin, lăieț, lăiață adjectiv, 1. (Țigan nomad) care face parte dintr-o laie. 1.1. prin extensiune (Om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. Sursa: DEX 09 etimologie: Laie + -eț.
Cum se pronunță corect cuvântul: lămâiță
lămâiță, lămâițe, substantiv feminin, 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie. 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă. Sursa: DEX 09 sinonime: cimbru iasomie melisă roiniță […]
Cum se pronunță corect cuvântul: lămâioară
lămâioară, lămâioare, substantiv feminin, 1. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se folosește drept condiment (Thymus vulgaris). Sursa: DEX 09 sinonime: cimbrișor cimbru etimologie: Lămâie + -ioară.
Cum se pronunță corect cuvântul: lămâie
lămâie, lămâi, substantiv feminin, 1. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. Sursa: DEX 09 sinonime: limonie
