SCROAMBE, substantiv feminin, pl. reg. Cizme grosolane, nepotrivite pe picior. Din ucr. škrab. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană škrab. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: scroafă
SCROAFĂ, ~e, substantiv feminin, 1) Femelă a porcului sau a mistrețului. ~-de-baltă pasăre acvatică, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene roșietice și pe alocuri negre; scrofiță. ~a-cu-Purcei constelație în emisfera septentrională. 2) fig. depr. Femeie lipsită de bună-cuviință. Din lat. scrofa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scrofa. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se scrombăi
A SE SCROMBĂI, pers. 3 se ~iește, vb. intranz. (despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin purtare îndelungată sau neglijentă); a se scâlcia. Din ucr. škrab + suf. ~ăi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană škrab. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a scruta
A SCRUTA, ~ez, vb. tranz. 1) A privi pătrunzător; a cerceta atent cu privirea. 2) fig. A analiza amănunțit (pentru a pătrunde în esența lucrurilor). ~ cu mintea. Din fr. scruter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scruter. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a scrombăi
A SCROMBĂI,~iesc, vb. tranz. A face să se scrombăiască. Din ucr. škrab + suf. ~ăi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană škrab. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scufundător I
SCUFUNDĂTOR I, ~oare (~ori, ~oare) 1) adj., Care se cufundă. 2) Care cufundă. Din lat. confundare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină confundare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scufundător II
SCUFUNDĂTOR II, ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, Persoană specializată în cufundarea sub apă. Din lat. confundare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină confundare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scufie
SCUFIE, ~i, substantiv feminin, 1) Acoperământ pentru cap care se îmbracă înainte de culcare; tichie. 2) Căciulă mică rotundă purtată de călugărițe. 3) Bonetă cu două panglici ce se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; tichie. [G.-D. scufiei]. Din ngr. skufia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă skufia. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se scufunda
A SE SCUFUNDA, mă scufund, vb. intranz. (despre obiecte) A intra (adânc) în ceva; a se afunda. S + limba latină confundare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină confundare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a scufunda
A SCUFUNDA, scufund, vb. tranz. (obiecte) A băga sau a intra cu totul într-un lichid. S + lb latină confundare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină confundare. (DEX ’09)
