Articles Tagged: cum se pronunta

CÂRNELEAGĂ, cârnelegi, substantiv feminin: (de obicei la plural) (în religia ortodoxă) Săptămâna antepenultima din dulcele Crăciunului, în timpul căreia credincioșii pot mânca de dulce miercurea și vinerea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carnem ligat (DEX ’09).

CÂRNĂȚĂRIE, cârnățării, substantiv feminin 1. (Cu sens colectiv) Carnati multi si de diverse sortimente; 2. Magazin de carnati si de alte mezeluri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârnat + suf. -ărie (DEX ’09).

CÂRNĂȚĂREASĂ, cârnățărese, substantiv feminin: Femeie care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri; nevastă de cârnățar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârnățar + suf. -easă (DEX ’09).

CÂRNĂȚAR, cârnățari, substantiv masculin: Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârnat + suf. -ar (DEX ’09).

CÂRNAT, cârnați, substantiv masculin 1. Produs alimentar preparat din carne tocata si condimente, introduse in intestine de porc, de oaie sau intr-un invelis din material sintetic; 2. (fig. fam.) Sir lung. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carnacius (DEX ’09).

CÂRNĂCIOR, cârnăciori, substantiv masculin: Diminutiv al lui cârnat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârnat + suf. -ior (DEX ’09).

CÂRN, -Ă, cârni, -e, adjectiv 1. (despre nas, rar despre bot) Mic, scurt si cu varful ridicat putin in sus; (despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul carn; 2. fig. (despre obiecte) Cu varful strambat, indoit in sus. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: krŭnŭ (DEX ’09).

CÂRMUITOR, -OARE, cârmuitori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoana care conduce, administreaza o institutie, care guverneaza un stat etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cârmui + suf. -tor (DEX ’09).

CÂRMUIRE, cârmuiri, substantiv feminin 1. Actiunea de a (se) carmui; 2. Organ de conducere: guvern, stapanire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cârmui (DEX ’09).

A CÂRMUI, cârmuiesc, verb 1. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra; 2. (rar) A conduce cu ajutorul carmei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârmă + suf. -ui (DEX ’09).