Articles Tagged: cum se pronunta

CÂRMIRE, cârmiri, substantiv feminin: Acțiunea de a cârmi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cârmi (DEX ’09).

CÂRMEALĂ, cârmeli, substantiv feminin: (pop.) Intorsatura, cotitura, schimbare (in desfasurarea unei operatii, a unei actiuni); (fig.) Schimbare survenita in atitudinea sau comportarea cuiva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârmă + suf. -eală (DEX ’09).

CÂRMÂZIU, –IE, cârmâzii, adjectiv: (pop.) Roșu-vișiniu; stacojiu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârmâz + suf. -iu (DEX ’09).

CÂRMÂZ, cârmâzi, substantiv masculin: Planta erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe in forma de bobite mici rosii sau negre, intrebuintate drept colorant (Phytolacca decandra). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kirmız (DEX ’09).

CÂRMÂZ, substantiv neutru: Materie coloranta rosie, extrasa din fructele de carmaz sau din gogosile unei insecte originare din Mexic; carmin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kirmız (DEX ’09).

CÂRMACI, cârmaci, substantiv masculin 1. Persoana, sportiv care manevreaza carma unei ambarcatiuni, a unei nave; 2. (fig.) Carmuitor, conducator. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (mar.) pilot, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: kărmač (DEX ’09).

CÂRMĂ, cârme, substantiv feminin 1. Piesa mobila care serveste la mentinerea sau la schimbarea directiei de mers a unei ambarcatiuni, a unei nave sau a unui aparat de zbor; 2. (fig.) Conducere, carmuire, guvernare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kruma (DEX ’09).

CÂRLIONȚAT, -Ă, cârlionțați, -te, adjectiv: (Despre par) Cu carlionti, buclat; (despre oameni) care are parul buclat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cârlionța (DEX ’09).

CÂRLIONȚ, cârlionți, substantiv masculin: Suvita de par rasucita in spirala; bucla, zuluf. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

CÂRLIGEL, cârligele, substantiv neutru: Diminutiv al lui cârlig. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârlig + suf. -el (DEX ’09).