CÂRLIG, cârlige, substantiv neutru 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect; 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat, care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana; 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele; 4. Incuietoare la […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: cârlănaș
CÂRLĂNAȘ, cârlănași, substantiv masculin: Diminutiv al lui cârlan. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârlan + suf. -aș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârlănar
CÂRLĂNAR, cârlănari, substantiv masculin: Cioban care pazeste si duce la pascut carlanii dintr-o turma. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârlan + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârlan
CÂRLAN, cârlani, substantiv masculin (reg.) 1. Miel sau ied dupa intarcare pana la varsta de circa un an; 2. Manz sau cal tanar, pana la varsta de trei ani. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârjancă
CÂRJANCĂ, cârjance, substantiv feminin: (pop.) Plătică (mică). Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârjaliu
CÂRJALIU, cârjalii, substantiv masculin (înv.): Hoț, tâlhar (care făcea parte dintr-o bandă). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kirgali (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârjă
CÂRJĂ, cârje, substantiv feminin 1. Obiect din lemn cu partea superioara bifurcata si prevazuta cu o bara transversala, folosit de infirmi pentru sustinere; 2. Baston (incovoiat in partea superioara); (prin specializare) baston care servea ca simbol al puterii sau care serveste ca simbol al unei demnitati; 3. (Anat.; in sintagma) Carja aortei = portiunea curbata […]
Cum se pronunță: cârcserdar
CÂRCSERDAR, cârcserdari, substantiv masculin: (înv.) Căpitan de jandarmerie (turcă); comandantul unei potere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kırserdarı (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârdișor
CÂRDIȘOR, cârdișoare, substantiv neutru: Diminutiv al lui cârd. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârd + suf. -ișor (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârdășie
CÂRDĂȘIE, cârdășii, substantiv feminin: Întovărășire cu scopuri condamnabile. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bandă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cardaș (învechit „tovarăș” din limba turcă) + suf. -ie (DEX ’09).
