Articles Tagged: cum se pronunta

SPECTACULOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., Care constituie un spectacol atrăgător; impresionant. Din fr. spectaculum + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spectaculum. (sursa DEX ’09)

SPÂNZ ~ji substantiv masculin, Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina erectă, bifurcată, cu frunze lungi, pețiolate, și cu flori verzi-purpurii, al cărei rizom este folosit în scopuri medicinale; elebor. Din sl. spreji. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă spreji. (sursa DEX ’09)

SPÂNATIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care este cam spân. Din lat. spanus + suf. ~atic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spanus. (sursa DEX ’09)

SPÂN ~ă (~i, ~e) adj. și substantival (despre bărbați) Căruia nu-i crește barbă și mustăți. Din lat. spanus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spanus. (sursa DEX ’09)

SPĂTOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., Care este lat în spate. Din lat. spatha + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spatha. (sursa DEX ’09

SPĂTĂRIE ~i substantiv feminin, ist. 1) Funcția de spătar. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul spătarului. 4) Sală din palatul domnesc unde se afla tronul. * ~a cea mică camera de lucru a domnitorului. Din ngr. spatharios + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă spatharios. (sursa DEX ’09)

SPĂTĂREL ~i substantiv masculin, (în evul mediu) Boier de rang inferior spătarului care supraveghea ordinea la sate și avea împuterniciri militare în timp de război. Din ngr. spatharios  + suf. ~el. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă spatharios. (sursa DEX ’09)

SPĂTĂREASĂ ~ese, substantiv feminin, ist. Soție a spătarului. Din ngr. spatharios + suf. ~easă. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă spatharios. (sursa DEX ’09)

SPĂTAR I ~e substantiv neutru 1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care își sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare. 2) Parte a hamului care se așază pe spatele calului. Din lat. spatha + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spatha. (sursa DEX ’09)

SPĂTAR II ~i substantiv masculin, (în evul mediu) Dregător mare la curtea domnească care purta la ceremonii spada și buzduganul domnitorului și comanda oștirea în timp de război. Mare ~ comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului. Din ngr. spatharios. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă spatharios. (sursa DEX ’09)