Articles Tagged: cum se pronunta

SPETEAZĂ ~eze substantiv feminin, 1) Parte mai înaltă a unui scaun, a unui fotoliu sau a unei mobile pentru șezut, de care se reazemă cu spatele cel care șade; spătar; răzemătoare. 2) Fiecare dintre aripile unei mori de vânt. 3) Stinghie de lemn având diferite întrebuințări. ~eaza carului. Din lat. spatha + suf. ~ează. Etimologie: […]

SPETEALĂ ~eli substantiv feminin, 1) (la animalele de tracțiune) Înțepenire a țesuturilor musculare de la spate cauzată de un supraefort, care se manifestă prin mers greoi sau șchiopătat. 2) (la oameni) Durere acută în regiunea șalelor din cauza unei munci grele. Din lat. spatha + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spatha. (sursa […]

SPEȚĂ ~e substantiv feminin, 1) v. SPECIE. 2) jur. Problemă litigioasă prezentată spre soluționare în fața unui organ judiciar. * În ~ în cazul dat. Din lat. species. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină species. (sursa DEX ’09)

SPERMATOZOID ~zi substantiv masculin, (la organismele animale) Celulă sexuală masculină. Din fr. spermatozoïde. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spermatozoïde. (sursa DEX ’09

SPERMATOGENEZĂ substantiv feminin, Proces de formare a spermatozoizilor. Din fr. spermatogénese. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spermatogénese. (sursa DEX ’09

SPERMATIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de spermă; propriu spermei. Din fr. spermatique, it. Spermatico. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spermatique. (sursa DEX ’09

SPERMANȚET substantiv neutru, Substanță unsuroasă albă, cu aspect de ceară, extrasă din craniul cetaceelor și întrebuințată, mai ales, la fabricarea lumânărilor, a unor alifii și a produselor cosmetice. Din germ. Spermazet, fr., it. Spermaceti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Spermazet. (sursa DEX ’09)

SPERMĂ ~e substantiv feminin, Secreție a glandelor sexuale masculine, care conține spermatozoizi. Din fr. sperme, it. Sperma. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sperme. (sursa DEX ’09)

SPERJUR II ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, rar Persoană care depune un jurământ fals sau care își încalcă jurământul. Din it. Spergiuro. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană spergiuro. (sursa DEX ’09)

SPERJUR I rar, substantiv neutru, Jurământ fals făcut în fața justiției. Din it. spergiuro. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană spergiuro. (sursa DEX ’09)