SPERIOS ~oasă (~oși, ~oase) și adverbial (despre ființe) adj., Care se sperie ușor; fricos. [Sil. -ri-os]. Din lat. espavorare + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină espavorare. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sperietoare
SPERIETOARE ~ori substantiv feminin, 1) Obiect care sperie. 2) Făptură cu înfățișare fioroasă (și cu defecte fizice); pocitură; monstru; momâie. [Sil. -ri-e-]. Din lat. espavorare + suf. ~oare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină espavorare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: speriat
SPERIAT ~eți substantiv masculin, 1) v. A SPERIA și A SE SPERIA. ◊ A băga pe cineva în ~eți (sau în toți ~eții) a speria pe cineva tare; a înspăimânta. De ~ a) care sperie, uimește; b) ieșit din comun; extraordinar. 2) pop. Boală provocată de spaimă. [Sil. -ri-at]. Din lat. espavorare. Etimologie: Cuvânt provenit […]
Cum se pronunță: speranță
SPERANȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Sentiment al unei persoane care speră; credință în posibilitatea realizării unei dorințe sau a unei acțiuni; nădejde. ~ zadarnică. ◊ În ~a că sperând că; nădăjduind că. A avea ~ a spera; a nădăjdui. A nutri ~a a spera în adâncul sufletului. A pierde orice ~ a înceta cu totul […]
Cum se pronunță: speologie
SPEOLOGIE substantiv feminin, Știință care se ocupă cu studiul peșterilor. [G.-D. speologiei]. Din fr. spéologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: speologic
SPEOLOGIC ~că (~ci, ~ce) adj. Care ține de speologie; propriu speologiei. Din fr. spéologique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéologique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: speolog
SPEOLOG ~gă (~gi, ~ge) substantiv masculin și feminin, Specialist în speologie. [Sil. spe-o-]. Din fr. spéologue. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéologue. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spențer
SPENȚER ~e substantiv neutru, înv. Haină scurtă, uneori fără mâneci, purtată, mai ales, de bărbați. Din germ. Spenzer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Spenzer. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spelcă
SPELCĂ ~ci substantiv feminin, pop. Obiect de sârmă, îndoit sub formă de U, care servește la prinderea părului; ac de păr; agrafă. Din ucr. špyl’ka. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană špyl’ka. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: speculativ
SPECULATIV ~ă (~i, ~e) adj., 1) Care ține de speculațiile filozofice; bazat pe speculații filozofice. 2) Care se bazează numai pe considerații teoretice fără legătură cu practica. Din fr. spéculatif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéculatif. (sursa DEX ’09)

