SPECULAȚIE ~i substantiv feminin, 1) Tranzacții de bursă pentru obținerea de mari câștiguri. 2) Teoretizare abstractă care nu ține cont de practică. [G.-D. speculației; Sil. -ți-e] Din fr. spéculation, lat. speculatia, ~onis, germ. Spekulation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéculation. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: speculant
SPECULANT ~tă (~ți, ~te) substantiv masculin și feminin, Persoană care speculează. Din germ. Spekulant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Spekulant. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: speculă
SPECULĂ ~e substantiv feminin, Vânzare a mărfurilor care lipsesc pe piață. [G.-D. speculei] Din fr. speculer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză speculer. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: a speti
A SPETI~esc tranz. A face să se spetească. Din lat. spatha. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spatha. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a speria
A SPERIAsperii, vb. tranz. A face să se sperie. ~ lumea. ◊ ~ cuiva somnul a alunga cuiva somnul. ~ lupul cu pielea oii a încerca zadarnic să intimidezi pe cineva. [Sil. -ri-a]. Din lat. espavorare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină espavorare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spera
A SPERAsper 1., vb. tranz. A aștepta cu încredere (mai mult sau mai puțin fermă). 2. intranz. A crede că o dorință sau o acțiune se va înfăptui; a trage nădejde; a nădăjdui. Din lat., it. sperare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sperare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a specula
A SPECULA~ez 1. , vb tranz. (situații, stări etc.) A folosi abuziv (pentru a căpăta avantaje personale). ~ încrederea cuiva. 2. intranz. 1) A face speculă. 2) A efectua tranzacții de bursă. 3) fig. A emite cugetări abstracte, teoretizând în mod normal; a face speculații. Din fr. speculer, lat. speculari. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: a se speti
A SE SPETI mă ~esc, vb. intranz. 1) A munci din răsputeri; a se istovi. 2) (despre animale de tracțiune) A-și vătăma șalele din cauză unor eforturi excesive; a se deșela. 3) fig. A se angaja în acțiuni ce depășesc posibilitățile reale. Din lat. spatha. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spatha. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: a se speria
A SE SPERIA mă sperii, vb. intranz. A fi cuprins brusc de frică; a se înfricoșa. * Se sperie și de umbra lui se spune despre cineva foarte fricos. Din lat. espavorare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină espavorare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: căutător
CĂUTĂTOR, -OARE, căutători, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoana care cauta, cerceteaza, umbla sau descopera un lucru (ascuns). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a căuta + suf. -ător (DEX ’09).
