Articles Tagged: cum se pronunta

SPINAL ~ă (~i, ~e) adj., Care este caracteristic pentru spinare sau pentru coloana vertebrală. * Nerv ~ nerv motor cranian al gâtului, al faringelui și al laringelui. Din fr. spinal, lat. spinalis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spinal. (sursa DEX ’09)

SPIN ~i substantiv masculin, 1) Formație cu vârf ascuțit și înțepător, care crește pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele și pe fructele unor plante; ghimpe. * Cunună de ~i suferință neîntreruptă; chin. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe niște) ~i a nu avea liniște; a fi nerăbdător. A fi (sau […]

SPIDOMETRU ~e substantiv neutru, Aparat pentru măsurarea vitezei de deplasare a unui vehicul; vitezometru. Din engl. speedometer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză speedometer. (sursa DEX ’09)

SPICOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., 1) Care are spicul mare și plin. 2) și substantival (despre plante) Care face spic. Din lat. spicum + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spicum. (sursa DEX ’09

SPICIFORM ~ă (~i, ~e) adj., Care are forma unui spic. Din fr. spiciforme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiciforme. (sursa DEX ’09)

SPICHER ~i substantiv masculin, Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc. la radio sau la televiziune; crainic. Din fr., engl. speaker, germ. speaker. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză speaker. (sursa DEX ’09)

SPIC ~ce substantiv neutru, 1) Inflorescență caracteristică gramineelor, alcătuită din mai multe flori mici dispuse pe o axă centrală. * A da în ~ a începe să formeze spicul, să se apropie de maturizare. ~ de zăpadă fulg de zăpadă rătăcit printre picăturile de ploaie. 2) Vârf al firelor de păr mai lungi din blana […]

A SPIONA~ez 1., vb. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. Din germ. spionieren, it. spionare, fr. espionner. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană spionieren. (sursa DEX ’09)

A SPINTECA spintec, vb. tranz. 1) A desface printr-o tăietură adâncă și lungă (cu ceva ascuțit); a despica; a crăpa. 2) A ucide sau a răni cu o armă albă (cuțit, pumnal etc.); a tăia; a înjunghia. 3) (un material fibros) A tăia în lung. 4) (aerul, valurile etc.) A străbate cu o viteză deosebită; […]

A SPICUI~iesc, vb. tranz. 1) (spice) A strânge după secerat. 2) (idei, date, informații) A extrage selectiv (din diferite izvoare). Din lat. spicum + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spicum. (sursa DEX ’09)