Articles Tagged: cum se pronunta

A SE SCURTA, pers. 3 se ~ează intranz. A deveni (mai) scurt; a se reduce; a se micșora. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

A SE SCURTCIRCUITA, pers. 3 se ~ează intranz. A se produce un scurtcircuit. Din lat. excurtus+ circuit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

A SE SCUTURA, mă scutur, vb. intranz. 1) (despre frunze, fructe, boabe etc.). A cădea pe pământ (desprinzându-se din loc). 2) A se curăța de ceva supărător. ~ de praf. 3) fig. A reuși să se eliberese de ceva care incomodează; a se descotorosi; a scăpa; a se dezbăra. ~ de necazuri. 4) (despre ființe) […]

A SE SCUZA mă scuz, vb. intranz. A-și cere scuze (pentru o greșeală, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-și exprima regretul. ◊ Scuzați (vă rog)! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, pentru un deranj etc. Din fr. excuser, it. scusare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză excuser. […]

SCUMPIE, ~i, substantiv feminin, Arbust înalt, cu frunze eliptice și flori verzi-gălbui, grupate în inflorescențe, ale cărui frunze și coajă sunt folosite în tăbăcărie, vopsitorie și medicină. [G.-D. scumpiei]. Din pol. skapia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză skapia. (DEX ’09)

SCUND, ~dă (~zi, ~de) 1), adj. (despre ființe) Care este de statură mică; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de înălțime mică; puțin înalt; jos. Din sl. skondu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skondu. (DEX ’09)

SCURGERE, ~i, substantiv feminin, 1) v. A SCURGE și A SE SCURGE. 2) Loc prin care se scurge un fluid. 3) pop. Substanță care se scurge din corpul omului în cazul unor boli; secreție patologică. ~ de sânge. Din lat. excurrere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurrere. (DEX ’09)

SCURS, ~să (~și, ~se) Care a curs (continuu) prelingându-se (până la ultima picătură). Din lat. excurrere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurrere. (DEX ’09)

SCURSOARE, ~ori f. rar 1) v. SCURSURĂ. 2) Loc de scurgere. 3) Urmă rămasă după scurgerea unui lichid. 4) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăți; drojdie; pleavă; putregai. Din lat. excurrere + suf. ~oare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurrere. (DEX ’09)

SCURSURĂ, ~i, substantiv feminin, Lichid care se scurge. Din lat. excurrere + suf. ~ ură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurrere. (DEX ’09)