Cum se pronunță: a se spilcui

A SE SPILCUImă ~iesc, vb. intranz. fam. A se găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se dichisi; a se ferchezui; a se sclivisi. Din ucr. špyl’ka + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană špyl’ka. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a scurge

A SCURGE, scurg, vb. tranz. 1) (lichide) A face să curgă (dintr-un amestec sau dintr-un vas). ~ zerul din brânză. ◊ A-și ~ ochii a plânge mult. ~ vlaga (din cineva) a slei de puteri (pe cineva). 2) (fructe, rufe etc.) A presa, evacuând lichidul; a stoarce. Din lat. excurrere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a scurma

A SCURMA,scurm, vb. tranz. 1) (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a râcâi. 2) fig. (despre gânduri, griji etc.) A chinui sufletește; a nu lăsa în pace. 3) fam. (persoane) A încerca de a submina, răscolind trecutul cuiva (pentru a găsi lucruri compromițătoare); a râma. Din […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a scurta

A SCURTA, ~ez, vb. tranz. (dimensiuni, distanțe, termeni etc.) A face să se scurteze. ~ o rochie. ~ drumul. ~ limba (cuiva) a face (pe cineva) să tacă, punând în imposibilitatea de a bârfi. ~ vorba a pune capăt discuției. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a scuti

A SCUTI ~esc, vb. tranz. A elibera de îndatoriri. ~ de impozit. ◊ ~ește-mă, te rog! lasă-mă, te rog, în pace; slăbește-mă, te rog! Din lat. scutum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scutum. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a scutura

A SCUTURA, scutur 1. vb. tranz. 1) A face să se scuture. 2) (obiecte sau persoane) A mișca brusc și repetat în direcții opuse. ~ un pom. ◊ ~ pe cineva de bani a-i lua cuiva banii. ~ (pe cineva) frigurile a avea un acces de malarie. 3) pop. (persoane) A supune unei proceduri neplăcute […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a scuza

A SCUZA scuz, vb.tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsă; a ierta. 2) A elibera de acuzație, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greșeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitării; a ierta. Din fr. excuser, it. scusare Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză excuser. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se scurge

A SE SCURGE, pers. 3 se scurge, vb. intranz. 1) (despre fluide) A ieși (dintr-un recipient) încet și în cantități mici. 2) (despre șuvoaie, torente de apă) A curge în josul pantelor până la epuizare. 3) (despre ochi) A-și pierde lichidul pe care îl conține ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, […]

Vezi cum se pronunță →