IMPLACABIL, -Ă, implacabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu poate fi înduplecat, atenuat; îmblânzit; neîndurător; inexorabil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: crud (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: implacable; limba latină: implacabilis (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: impiu
IMPIU, –IE, impii, adjectiv. Înseamnă: Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: impius; limba franceză: impie (DEX ’09).
Cum se pronunță: impietate
IMPIETATE, impietăți, substantiv feminin. Înseamnă: Lipsa de respect față de ceva considerat sfânt. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sacrilegiu (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impiété; limba latină: impietas, -atis (DEX ’09).
Cum se pronunță: impiegat
IMPIEGAT, -Ă, impiegați, -te, substantiv (masculin și feminin). Înseamnă: 1. Persoană care organizează și controlează mișcarea trenurilor într-o gară; 2. (Ieșit din uz) Funcționar de stat de grad inferior. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (ieșit din uz) amploiat (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: impiegato (DEX ’09).
Cum se pronunță: impetuozitate
IMPETUOZITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Însușirea de a fi impetuos. Sursa: DEX ’09 Sinonime: energie; avânt; vehemență (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impétuosité (DEX ’09).
Cum se pronunță: impetuos
IMPETUOS, -OASĂ, impetuoși, -oase, adjectiv. Înseamnă: Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. furtunos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpânit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic; 2. energic, viguros, viril. (Caracter impetuos.) 3. v. înflăcărat. 4. v. energic. 5. […]
Cum se pronunță: impetrație
IMPETRAȚIE, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: impetratio; limba franceză: impétration (DEX ’09).
Cum se pronunță: impetigo
IMPETIGO, substantiv neutru. Înseamnă: Boală de piele contagioasă manifestată prin apariția unor pustule cu tendință de extindere, care se acoperă de cruste groase gălbui. Sursa: DEX ’09 Sinonime :bube dulci, (reg.) zgaibe dulci (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impétigo (DEX ’09).
Cum se pronunță: impetiginos
IMPETIGINOS, -OASĂ, impetiginoși, -oase, substantiv (masculin și feminin) și adjectiv. Înseamnă: (Med.) (Bolnav) de impetigo. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impétigineux (DEX ’09).
Cum se pronunță: a implora
A IMPLORA, implor, verb. Înseamnă: A ruga pe cineva insistent, cu disperare (și cu umilință). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a conjura, a jura, a milui, a supăra (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Implorer; limba latină: implorare (DEX ’09).
