SCUTEC ~ce, substantiv neutru, Bucată de țesătură folosită pentru înfășarea sugacilor; pelincă. În ~ce în fragedă copilărie. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: scutelnic
SCUTELNIC ~ci, substantiv masculine, înv. Țăran scutit de plata birului domnesc în schimbul unor obligații suplimentare față de proprietarul moșiei. Din lat. scutum + suf. ~elnic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scutum. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuter
SCUTER~e, substantiv neutru, Vehicul ușor, asemănător motocicletei, dar cu roți mai mici și cadrul deschis, pe care se stă ca pe scaun. Din fr., engl. scooter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scooter. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scutier
SCUTIER ~i, substantiv masculin, 1) (în evul mediu) Tânăr nobil care purta scutul și celelalte arme ale seniorului său. 2) înv. Ostaș înarmat cu scut. [Sil. -ti-er]. Din lat. scutum + suf. ~ier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scutum. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuturătoare
SCUTURĂTOARE ~ori, substantiv feminin, 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. Din lat. excutulare + suf. ~ătoare Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excutulare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuturător
SCUTURĂTOR ~oare n. 1) Mașină care curăță fibrele textile de impurități. 2) Dispozitiv la o mașină de treierat, care scutură paiele de boabe și le evacuează. Din lat. excutulare + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excutulare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuză
SCUZĂ ~e f. 1) Motiv invocat de cineva pentru a-și dovedi nevinovăția sau pentru a se eschiva de la ceva; îndreptățire; justificare. 2 ) Exprimare a regretului (față de cineva) pentru o greșeală involuntară; iertare. A cere ~e a cere iertare. A primi ~ele cuiva a accepta motivele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta […]
Cum se pronunță: scuzabil
SCUZABIL ~ă (~i, ~e) adj., Care poate fi scuzat; în stare să fie scuzat. Din it. scusabile. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană scusabile. (DEX ’09)
Cum se pronunță: imponderabilitate
IMPONDERABILITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Caracterul sau starea unui corp a cărui greutate se reduce datorită ieșirii sale din câmpul gravitației terestre sau se anulează datorită intervenției unei forțe de sens contrar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impondérabilité (DEX ’09).
Cum se pronunță: imponderabil
IMPONDERABIL, -Ă, imponderabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu are greutate; care se află în stare de imponderabilitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, subtil (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impondérable (DEX ’09).
