Articles Tagged: cum se pronunta

IMPOLITEȚE, impoliteți, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Lipsă de politețe; 2. Faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mitocănie (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impolitesse (DEX ’09).

IMPLUVIU, impluvii, substantiv neutru. Înseamnă: Bazin amenajat în atriumul locuințelor romane, în care era colectată apa de ploaie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: Impluvium (DEX ’09).

IMPLOZIV, -Ă, implozivi, -ve, adjectiv. Înseamnă: (Lingv.) Care se referă la implozie, relativ la implozie, articulat prin implozie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Implosif (DEX ’09).

IMPLOZIE, implozii, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis fără aer, când pereții acestuia sunt distruși; 2. (Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane ocluzive, care constă în închiderea totală a organului fonator; 3. Prăbușire gravitațională a unei stele, însoțită de eliberarea unei mari cantități […]

IMPLORAȚIE, implorații, substantiv feminin. Înseamnă: (rar) Implorare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: implorare (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imploration (DEX ’09).

IMPLORATOR, -OARE, imploratori, -oare, adjectiv. Înseamnă: Care imploră; care exprimă implorarea Sursa: DEX ’09 Sinonime: rugător, rugat (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Implorateur (DEX ’09).

IMPLORARE, implorări, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiunea de a implora și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: implorație, rugăminte, cerere insistentă, fierbinte, disperată (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din varianta : a implora (DEX ’09).

IMPLANTARE, implantări, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiunea de a implanta și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: a implanta (DEX ’09).

IMPLANT, implanturi, substantiv neutru. Înseamnă: (Med) Material natural sau artificial implantat în organism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Implant (DEX ’09).

IMPLACABILITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Însușirea de a fi implacabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: implacabilité (DEX ’09).