CĂTRĂNEALĂ, cătrăneli, substantiv feminin: Cătrănire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cătrăni + suf. -eală (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: cătiniș
CĂTINIȘ, cătinișuri, substantiv neutru: Desiș, mulțime de cătini. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cătină + suf. -iș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cătinel
CĂTINEL, adverb: Încetinel, lin, domol, tiptil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: cautelinus „cu precauție” (<cautela „prevedere”) (DEX ’09).
Cum se pronunță: cătină
CĂTINĂ, cătini, substantiv feminin: Numele a doua specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie = arbust cu frunze mici in formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă; b) cătină albă = arbust cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii. […]
Cum se pronunță: cătărămuță
CĂTĂRĂMUȚĂ, cătărămuțe, substantiv feminin (rar): Diminutiv al lui cataramă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cataramă + suf. -uță (DEX ’09).
Cum se pronunță: cătăniță
CĂTĂNIȚĂ, cătănițe, substantiv feminin (reg.): Diminutiv al lui cătană. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cătană + suf. -iță (DEX ’09).
Cum se pronunță: a cătrăni
A CĂTRĂNI, cătrănesc, verb 1. A acoperi, a imbiba un stalp, un zid, o traversa etc. cu catran, cu scopul de a le proteja; 2. (fig.) A (se) supara tare, a (se) amari, a (se) necaji; 3. (fig.) A otravi, a invenina. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din catran (DEX ’09).
Cum se pronunță: spirit
SPIRIT ~e substantiv neutru, 1) Factor ideal al existenței, principiu imaterial interpretat ca fiind produs superior al activității creierului omenesc; conștiință; gândire; duh. 2) Rezultat al activității creierului omenesc; minte; rațiune; intelect. 3) Capacitate intelectuală; aptitudine de imaginare; istețime a minții; deșteptăciune; talent; inteligență. * ~ inventiv ingeniozitate. (Om) cu (sau de) ~ a) (om) […]
Cum se pronunță: spiril
SPIRIL ~i substantiv masculin, (nume generic) Bacterie mobilă spiraliformă, întâlnită în medii acvatice. Din fr. spirille. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spirille. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiriduș
SPIRIDUȘ ~i substantiv masculin, 1) (în basme) Drăcușor viclean și poznaș, despre care se crede că ar ajuta vrăjitorii și dracii. * Cu ~i hazliu. 2) fig. Copil vioi și ghiduș. Din lat. spiritus + suf. ~uș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spiritus. (sursa DEX ’09
