SPIRĂ ~e substantiv feminin, 1) Fiecare din rotirile unei spirale sau ale unui obiect în formă de spirală. 2) Segment de bobină care alcătuiește o curbă aproape închisă. Din fr. spire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spire. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: spirant
SPIRANT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară fricțiune în canalul fonator; constrictiv. Din fr. spirante. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spirante. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spiralizare
SPIRALIZARE ~ări substantiv feminin, Operație de deformare a unui material filiform, tubular etc., în așa fel încât axa lui longitudinală să ia forma de elice. Din fr. spiralisation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiralisation. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spiraliform
SPIRALIFORM ~ă (~i, ~e) rar adj., Care are forma unei spirale. Din fr. spiral. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiral. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spiraliza
A SPIRALIZA~ez, vb. tranz. (materiale metalice) A răsuci în spirală. Din fr. spiralisation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiralisation. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: splendid
SPLENDID ~dă (~zi, ~de) adj. și adverbial 1) Care impresionează prin calități deosebite; magnific; superb. Poezie ~dă. 2) Care este de o frumusețe uimitoare; celest. Panoramă ~dă. Din fr. splendide, lat. splendidus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză splendide. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: splau
SPLAU ~ri substantiv neutru, Platformă mică așezată pe stâlpi, de pe care se pescuiește. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: splai
SPLAI ~uri substantiv neutru, 1) Mal (înalt) al unei ape (betonat sau pietruit). 2) Stradă special amenajată de-a lungul unui astfel de mal; chei. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spițelnic
SPIȚELNIC ~ce substantiv neutru, Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a monta spițele. Din bulg. spica + suf. ~elnic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară spica. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiță
SPIȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Fiecare dintre piesele care leagă obada unei roți cu butucul acesteia. 2) fig. Grad de rudenie. * Neam de pe a șaptea ~ rudă foarte îndepărtată. 3) Totalitate a celor care își trag obârșia dintr-un strămoș comun. * ~a neamului arbore genealogic. Din bulg., ucr. spica. Etimologie: Cuvânt provenit din […]
