CĂPETENIE, căpetenii, substantiv feminin: Persoana care se afla in fruntea unui grup, conducator, sef, comandant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cap + suf. -enie (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: căpeneag
CĂPENEAG, căpenege, substantiv neutru (înv.): Haina lunga si larga care acopera tot corpul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: köpenyeg (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpcăun
CĂPCĂUN, căpcăuni, substantiv masculin: Fiinta fabuloasa din mitologia populara romaneasca, inchipuita cu trup de om si cu cap de caine, uneori cu doua capete si cu doua guri, despre care se spune ca manca oameni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cap + câine (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpățânos
CĂPĂȚÂNOS, -OASĂ, căpățânoși, -oase, adjectiv 1. (fam.) Cu capul mare; 2. (fig.) Incapatanat; greu de cap. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căpățână + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpățână
CĂPĂȚÂNĂ, căpățâni, substantiv feminin 1. Cap de animal mort sau taiat pentru consum; 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu; 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpinii sau din suprapunerea frunzelor; 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină (pop.): capitina (DEX […]
Cum se pronunță: socialism
SOCIALISM substantiv neutru, 1) Orânduire social-economică bazată pe proprietatea comună, care, în concepția marxistă, ar fi o fază de tranziție de la capitalism la comunism. 2) Doctrină care preconizează nivelarea claselor sociale și socializarea mijloacelor de producție. [Sil. -ci-a-]. Din fr. socialisme, germ. Sozialismus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză socialisme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: social
SOCIAL ~ă (~i, ~e) adj., 1) Care ține de societate; propriu societății. Mediu ~. Progres ~. 2) Care aparține unei anumite clase, unui anumit grup al societății. 3) Care este propriu unui grup de oameni. [Sil. -ci-al]. Din fr. social, lat. socialis, it. social. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză social. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sociabilitate
SOCIABILITATE substantiv feminin, Caracter sociabil. Din fr. sociabilité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sociabilité. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sociabil
SOCIABIL ~ă (~i, ~e) adj., Care se integrează ușor în societate; care stabilește ușor relații bune și permanente cu oamenii; comunicativ. [Sil. -ci-a-]. Din fr. sociable. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sociable. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: soc
SOC soci substantiv masculin, Arbust cu lujeri bogați în măduvă și cu frunze palmat-compuse, ascuțite la vârf, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, grupate în ciorchine și cu fructe negre (mai rar roșii), sferice, folosite în medicină și în industria casnică. Din lat. sabucus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sabucus. (sursa DEX ’09)
