SOBRU ~ă (~i, ~e) adj., 1) Care conține strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. Stil ~. Artă ~ă. 2) Care vădește cumpătare; cu simțul măsurii; cumpătat; auster. [Sil. so-bru]. Din fr. sobre, lat. sobrius. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sobre. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sobrietate
SOBRIETATE substantiv feminin, Caracter sobru; austeritate; cumpătare. [G.-D. sobrietății; Sil. sob-ri-e-]. Din lat. sobrietas, ~atis, fr. sobriété. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sobrietas. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sobor
SOBOR soboare substantiv neutru, 1) înv. Întrunire a unui grup de persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; adunare; reuniune; sfat. 2) Organ suprem bisericesc de conducere. 3) Biserică centrală dintr-un oraș, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; catedrală. 4) (în biserica ortodoxă) Slujbă religioasă oficiată de mai mulți slujitori […]
Cum se pronunță: sobol I
SOBOL I ~i substantiv masculin, înv. Mamifer carnivor de talie medie, apreciat pentru blana lui prețioasă; samur; zibelină. 2) înv. Blana acestui mamifer. Din rus. sobol. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă sobol. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sobol II
SOBOL II ~i substantiv masculin, Mamifer insectivor de talie mică, negru, cu bot alungit, ochi ascunși sub piele și labe adaptate la săpat; cârtiță. Din bulg. soboleț. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă sobol. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: soi
SOI soiuri substantiv neutru, 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; specie. ◊ De soi de calitate superioară; ales; deosebit. 2) fam. Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; fel; categorie. Din turc. soy. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă soy. (sursa DEX […]
Cum se pronunță: sofită
SOFITĂ ~e substantiv feminin, Lampă electrică în formă de tub, legată din ambele capete la circuitul electric. Din lat. soffite, germ. Soffitten. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină soffite. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sofistică
SOFISTICĂ substantiv feminin, 1) Artă a sofiștilor greci. 2) Modalitate de raționare, bazată pe sofisme; argumentare falsă. Din ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sofistikós. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sofistic
SOFISTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care constituie un sofism; de natura sofismului. Raționament ~. Din ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sofistikós. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sofist
SOFIST ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, 1) (în antichitatea greacă) Filozof sau orator profesionist. 2) Persoană care face uz de sofisme. Din ngr. sofistís, lat. sofista, fr. sophiste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sofistís. (sursa DEX ’09)
