Articles Tagged: cum se pronunta

IMPERFECT, -Ă, imperfecți, -e, adjectiv. Înseamnă: Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nedeplin, nedesăvârșit (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: imperfectus; limba franceză: imparfait (DEX ’09).

IMPERCEPTIBILITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Însușirea sau starea a ceea ce este imperceptibil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imperceptibilité (DEX ’09).

IMPERCEPTIBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu poate fi perceput. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba : I (DEX ’09).

IMPERATOR, imperatori, substantiv masculin. Înseamnă: Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: Împărat (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: Imperator (DEX ’09).

IMPAS, impasuri, substantiv neutru. Înseamnă: Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dificultate, încurcătură, încercare (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Impasse (DEX ’09).

IMPARȚIALITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Calitatea de a fi imparțial. Sursa: DEX ’09 Sinonime: obiectivitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impartialité (DEX ’09).

IMPARȚIAL, -Ă, imparțiali, -e, adjectiv. Înseamnă: Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: drept (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Impartial (DEX ’09).

IMPARTAJABIL, -Ă, impartajabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu poate fi împărțit, partajat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impartageable (DEX ’09).

IMPARITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Însușirea, calitatea de a fi impar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: inegalitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imparité (DEX ’09).

IMPARISILABIC, -Ă, imparisilabici, -ce, adjectiv. Înseamnă: (Despre substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imparisyllabique (DEX ’09).