IMPARIPENAT, -Ă, imperipenați, -te, adjectiv. Înseamnă: (Despre frunzele compuse) Care prezintă perechi de frunzulițe de o parte și de alta a unui ax comun, iar în vârf o frunzuliță nepereche. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imparipenné (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: imparidigitat
IMPARIDIGITAT, -Ă, imparidigitați, -te, adjectiv. Înseamnă: (Despre animale) Care are un număr impar de degete. Sursa: DEX ’09 Sinonime: imparicopitat, perisodactil (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imparidigité (DEX ’09).
Cum se pronunță: imparicopitat
IMPARICOPITAT, -Ă, imparicopitați, -te, adjectiv. Înseamnă: 1. (Despre animale) Care are un număr impar de degete; 2. (substantivat; subs. neutru; la plural) Ordin de mamifere erbivore care prezintă această caracteristică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: perisodactil, (rar) imparidigitat (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: copitat (DEX ’09).
Cum se pronunță: impardonabil
IMPARDONABIL, -Ă, impardonabili, -e, adjectiv. Înseamnă: De neiertat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impardonnable (DEX ’09).
Cum se pronunță: imparabil
IMPARABIL, -Ă, imparabili, -e, adjectiv. Înseamnă: (Despre lovituri, goluri etc.) Care nu poate fi parat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imparable (DEX ’09).
Cum se pronunță: impar
IMPAR, -Ă, impari, -e, adjectiv. Înseamnă: (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soț. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nepereche (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: impar; limba franceză: impair (DEX ’09).
Cum se pronunță: imperativ
IMPERATIV, -Ă, imperativi , -e, adjectiv. Înseamnă: 1. Care ordonă; 2. Care se impune ca o necesitate absolută. Sursa: DEX ’09 Sinonime: autoritar; poruncitor; imperios; cerință (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impératif; limba latină: imperativus (DEX ’09).
Cum se pronunță: impenitență
IMPENITENȚĂ, substantiv feminin. Înseamnă: Lipsă de căință, de remușcări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impénitence (DEX ’09).
Cum se pronunță: impenitent
IMPENITENT, -Ă, impenitenți, -te, adjectiv. Înseamnă: Care nu se căiește, nu are remușcări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impénitent (DEX ’09).
Cum se pronunță: impenetrant
IMPENETRANT, -Ă, impenetranți, -te, adjectiv. Înseamnă: Care nu este penetrant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impénétrante (DEX ’09).
