Articles Tagged: cum se pronunta

SULIȚĂ, sulițe: substantiv feminin, 1) înv. Armă albă constând dintr-o vergea sau prăjină lungă cu vârf ascuțit de fier; lance. 2) Obiect sportiv de aruncat asemănător cu această armă. 3) Probă sportivă practicată cu acest obiect. [G.-D. suliței]. Din sl. sulica. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sulica. (DEX ’09)

SULIȚAȘ, sulițași: substantiv masculin, 1) ist. Ostaș dintr-un regiment înarmat cu suliți; lăncier. 2) Sportiv care practică aruncarea suliței. Din sl. sulica + suf. ~aș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sulica. (DEX ’09)

SULIMENEALĂ, sulimeneli: substantiv feminin, înv. Produs cosmetic care se aplica, în special, pe față pentru a-i modifica aspectul natural; fard. Din sülümen + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă sülümen. (DEX ’09)

SULIMAN, sulimanuri: substantiv neutru, înv. Produs cosmetic pentru colorat fața și buzele; fard. Din turc. sülümen. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă sülümen. (DEX ’09)

SULFUROS, sulfuroasă (sulfuroși, sulfuroase): adj., 1) Care conține sulf dizolvat; cu sulf dizolvat. Apă ~oasă. 2) Care ține de grupul compușilor oxigenați ai sulfului; privitor la grupul compușilor oxigenați ai sulfului. Acid ~ acid oxigenat al sulfului. Din fr. sulfureux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sulfureux. (DEX ’09)

SUFLARE, suflări: substantiv feminin, 1) v. A SUFLA. 2) v. A RĂSUFLA. ◊ A-și reține ~area a întrerupe respirația. A i se tăia cuiva ~area a i se opri cuiva respirația (de spaimă, de mirare etc.). Fără (de) ~ mort. A-și da ~area (de pe urmă) a muri. Într-o ~ foarte repede. 3) poet. Tot […]

SUFLAI, suflaiuri: substantiv neutru, 1) Țeavă metalică prin care se suflă un curent de aer pentru a face ca o flacără să ardă mai viu. 2) Instalație specială pentru aerisirea încăperilor subterane. Din lat. sufflare + suf. ~ai. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sufflare. (DEX ’09)

SUFIXOID, sufixoide: substantiv neutru, Element de compunere sau cuvânt folosit ca sufix la formarea unor termeni științifici și tehnici. Din fr. suffixoïde. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suffixoïde. (DEX ’09)

SUFIXAL, sufixală (sufixali, sufixale): adj., Care ține de sufix; propriu sufixului. Din lat. suffixus + suf. ~al. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suffixus. (DEX ’09)

SUFIX, sufixe: substantiv neutru, Afix care, adăugat după rădăcina sau după tema unui cuvânt, formează un derivat cu sens nou. ~ lexical. ~ gramatical. Din lat. suffixus, fr. suffixe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suffixus. (DEX ’09)