A SE SUFLECA, mă suflec: vb intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. Din lat. suffolica. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suffolica. (DEX ’09
Articles Tagged: cum se pronunta
A fi coadă de topor – proverb
„A fi coadă de topor” este un proverb românesc cu o conotație negativă, folosit pentru a descrie o persoană care este folosită drept unealtă de către dușmanii unui grup sau a unei persoane. Trădător. O persoană dintr-un grup (comunitate, familie, echipă etc.) care se aliază cu „dușmanii” acelui grup și contribuie la distrugerea sau subminarea […]
Cum se pronunță: subversiune
SUBVERSIUNE, subversiuni: substantiv feminin, Acțiune subversivă. [Sil. -si-u-]. Din fr. subversion, lat. subversio, ~onis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subversion. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suculent
SUCULENT suculentă (suculenți, suculente) 1) Care conține mult suc; cu mult suc; zemos; mustos. 2) Care are gust foarte plăcut; cu savoare deosebită; delicios; savuros; delicat. 3) fig. Care are conținut bogat; cu multe idei. Din fr. succulent, lat. succulentus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză succulent. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sucitor
SUCITOR sucitoare: substantiv neutru. 1) Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la întinderea și la subțierea foii de aluat. 2) (la ferăstrăul cu ramă) Dispozitiv care, prin sucire, slăbește sau întinde pânza de tăiat; cordar. Din sl. sucon + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sucon. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sucit
SUCIT sucită (suciți, sucite): 1) v. A SUCI și A SE SUCI. 2) (despre persoane) Care deviază de la comportarea normală. 3) (despre manifestări, idei etc.) Care vine în contradicție cu ceea ce este firesc. Din sl. sucon Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sucon. (DEX ’09)
Cum se pronunță: succint
SUCCINT succintă (succinți, succinte) adj. și adverbial 1) (despre acte de vorbire, texte) Care constă din puține cuvinte; exprimat în puține cuvinte; concis; laconic; lapidar. 2) (despre persoane) Care se exprimă în puține cuvinte; caracterizat prin exprimare scurtă; concis; lapidar; laconic. Din fr. succinct, lat. succinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză succinct. (DEX ’09)
Cum se pronunță: succesor
SUCCESOR, succesoare (succesori, succesoare) substantiv masculin și feminin, 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaș. 2) jur. Persoană care obține un patrimoniu prin testament sau prin lege; moștenitor. Din lat. successor, fr. successeur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină successor. (DEX ’09)
Cum se pronunță: succesivitate
SUCCESIVITATE, substantiv feminin, Caracter succesiv; urmare neîntreruptă; consecutivitate. Din fr. succesivité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză succesivité. (DEX ’09
Cum se pronunță: succesiv
SUCCESIV, succesivă (succesivi, succesive) adj. și adverbial 1) Care se succedă; cu proprietatea de a urma unul după altul; consecutiv. 2) Care se petrece treptat; în desfășurare treptată. Din lat. successivus, fr. succesif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină successivus. (DEX ’09
