SUCCESIUNE succesiuni: substantiv feminin, 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de ființe care se succed; înșiruire; rând. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lăsat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor săi; moștenire. [G.-D. succesiunii; […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: succesibilitate
SUCCESIBILITATE: substantiv feminin, 1) Drept de succesiune. 2) Ordine în care se realizează succesiunea. Din fr. successibilité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză successibilité. (DEX ’09)
Cum se pronunță: succesibil
SUCCESIBIL, succesibilă (succesibili, succesibile): Grad ~ grad de rudenie ce dă drept unei persoane la moștenire. Din fr. successible. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză successible. (DEX ’09)
Cum se pronunță: succes
SUCCES, succese: substantiv neutru, 1) Rezultat favorabil, obținut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reușită; izbândă. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calităților (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. Din lat. succesus, fr. succés. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină […]
Cum se pronunță: succedaneu
SUCCEDANEU, succedanea: substantiv neutru, Substanță (medicamentoasă) care poate substitui o altă substanță (medicamentoasă). Din fr. succédané. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză succédané. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sucală
SUCALĂ, sucale: substantiv feminin, Unealtă casnică de depănat firele pe țevi (pentru războiul de țesut manual); rodan; cicârâc. Din bulg. sukalo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară sukalo. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suc
SUC, sucuri: substantiv neutru, 1) Lichid pe care îl conțin sau îl secretează celulele vii. ~ gastric. 2) Băutură obținută prin zdrobirea și presarea fructelor sau a legumelor. ~ de mere. Din lat. sucus, fr. suc. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sucus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subzistență
SUBZISTENȚĂ: substantiv feminin, livr. 1) Caracter subzistent. 2) (cu sens colectiv) Mijloace materiale necesare traiului; mijloace de întreținere. [G.-D. subzistenței]. Din fr. subsistance, lat. subsistentia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subsistance. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subzistent
SUBZISTENT, subzistentă (subzistenți, subzistente): adj., livr. Care subzistă; care rămâne în vigoare. Din fr. subsistent. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subsistent. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subversiv
SUBVERSIV, subversivă (subversivi, subversive): adj., Care subminează ordinea internă a unui stat. Din fr. subversif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subversif. (DEX ’09)
