STUDENȚIE substantiv feminin, Perioadă în care cineva este student; stare de student. Ani de ~. [G.-D. studenției]. Din it. studente + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: studențește
STUDENȚEȘTE adv. În felul studenților; cum obișnuiesc studenții; ca studenții. Din it. studente + suf. ~ește. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)
Cum se pronunță: studențesc
STUDENȚESC ~ească (~ești) adj., Care ține de studenți; propriu studenților. Viață ~ească. Cămin ~. Din it. studente, germ. Student, lat. studens, ~ntis + suf. ~esc. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)
Cum se pronunță: student
STUDENT ~tă (~ți, ~te) substantiv masculin și feminin, Persoană care își face studiile într-o instituție de învățământ superior. Din it. studente, germ. Student, lat. studens, ~ntis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)
Cum se pronunță: studeniță
STUDENIȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe și cu fruct capsulă. 2) Mică plantă cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori verzui, fără petale. Din bulg., sb. studenica. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară studenica. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stucatură
STUCATURĂ ~i substantiv feminin, arhit. Element ornamental în relief pentru decorarea interiorului unei clădiri. Din it. stuccatura, germ. Stukatur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stuccatura. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stucator
STUCATOR ~i substantiv masculin, Muncitor specializat în lucrările de stucatură. Din it. stucatore, fr. stucateur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stucatore. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stuc
STUC ~uri substantiv neutru, Amestec de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care, prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii. Din fr. stuc, it. stucco, germ. Stuck. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stuc. (DEX ’09)
Cum se pronunță: struț
STRUȚ ~i substantiv masculin, Pasăre exotică de talie mare, cu gât lung și cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte și cu penaj negru sau brun-cenușiu. Din lat. struthio, ~onis, it. struzzo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină struthio. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strungărie
STRUNGĂRIE ~i substantiv feminin, 1) Meserie de strungar; strungărit. 2) Atelier sau secție a unei întreprinderi unde se lucrează la strung. [G.-D. strungăriei]. Din sl. strungu + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
