STRUNGĂREAȚĂ ~ețe substantiv feminin, rar (la oameni) Distanță mai mare decât cea obișnuită între dinții incisivi de sus. Din strungă (cuv. autoht) + suf. ~ăreață. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: strungă
STRUNGĂ ~gi sustantiv feminin, 1) Loc (la o stână) pe unde trec oile câte una pentru a fi mulse. 2) Trecătoare îngustă în munți; strâmtoare. 3) v. STRUNGĂREAȚĂ. Cuv. autoht. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a studia
A STUDIA~ez 1. Vb. tranz. 1) A însuși prin instruire. ~ istoria. 2) A supune unei analize; a investiga; a cerceta; a considera; a analiza. 3) A privi cu atenție (pentru a cunoaște mai bine); a cerceta; a examina. 2. intranz. A-și face studiile; a urma cursurile unei instituții de învățământ. ~ la universitate. [Sil. […]
Cum se pronunță: a strunji
A STRUNJI~esc vb. tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. Din sl. strungu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a strungări I
A STRUNGĂRI I ~esc 1. Vb. intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. Din sl. strungu + suf. ~ări. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a strungări II
A STRUNGĂRI II ~esc pop. 1. Vb. tranz. (oi) A mâna la strungă. 2. intranz. A da oile la strungă. Din sl. strungu + suf. ~ări. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupar
STUPAR ~i substantiv masculin, Lucrător specializat în creșterea și îngrijirea albinelor; albinar; prisăcar; apicultor. Din lat. stupus + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a struni
A STRUNI~esc vb. tranz. 1) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a înfrâna; a domoli. A-și ~ limba a se feri de a spune ceea ce nu se cuvine. 2) (instrumente muzicale) A aduce la tonalitatea dorită prin întinderea sau slăbirea coardelor; a acorda. 3) fig. (mai ales copii) A obișnui cu ordinea; a disciplina. […]
Cum se pronunță: a se studia
A SE STUDIAmă ~ez vb. intranz. (despre persoane) A-și concentra atenția asupra ținutei; a-și impune o anumită atitudine. [Sil. -di-a]. Din it. studiare, fr. étudier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studiare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupă
STUPĂ substantiv feminin, 1) Cânepă rămasă între dinții daracului după scoaterea fuiorului; câlți. 2) Dop de câlți sau de hârtie care se bagă în armă sau în cartuș deasupra alicelor. 3) Pămătuf de câlți folosit pentru șters (unelte, mașini etc.). Din lat. stuppa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stuppa. (DEX ’09)
