Cum se pronunță: vârtej

VÂRTEJ, vârtejuri, substantiv neutru. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capătă o mişcare de rotaţie, formând o adâncitură şi antrenând tot ce aduce curentul. 2) Masă de aer puternică care se mişcă repede, atrăgând şi ridicând în cercuri praf, nisip, zăpadă etc. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din sl. vruteži (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vârtecar

VÂRTECAR, vârtecari, substantiv masculin. Pasăre migratoare de talie mică, cu cioc conic, ascuţit, cu penaj bruncenuşiu, dungat, care îşi răsuceşte des capul; capântortură. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din a [în]vârti + cap (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vârșă

VÂRŞĂ, vârșe, substantiv feminin. Unealtă de pescuit, constând dintr-un coş în formă de pâlnie, confecţionat din plasă sau din nuiele. [G.-D. vârşei] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din sb. vrša (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vârstă I

VÂRSTĂ, vârste, substantiv feminin. Durată de timp socotită de la naşterea unei fiinţe până la un anumit moment din viaţa ei; etate. • În ~ bătrân. Între două ~e nici tânăr, nici bătrân. În floarea ~ei tânăr. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavă vrusta (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vârfuit

VÂRFUIT, vârfuită (~ţi, ~te), adjectiv. 1) Care are vârf; cu vârf; ţuguiat. 2) (despre vase) Care este umplut cu vârf; plin până la limită Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din v. a vârfui (DEX 09)

Vezi cum se pronunță