VÂRFAR, vârfare, substantiv neutru. 1) Furcă cu coada lungă cu care se poate ajunge în vârful unui stog. 2) Vârf de munte Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vârf + suf. ~ar (DEX 09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: vârf
VÂRF, vârfuri, substantiv neutru. 1) Partea de deasupra (ascuţită) a obiectelor înalte; creastă. ~ul acoperişului. ~ul copacului. • Cu ~ încărcat până sus; foarte plin. Cu ~ şi îndesat mai mult decât trebuie; cu prisosinţă. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice măsură Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din sl. vruhu (DEX […]
Cum se pronunță: vârcolac
VÂRCOLAC, vârcolaci, substantiv masculin. 1) (în superstiţii) Fiinţă fantastică, care se crede că ar mânca Luna sau Soarele (în timpul eclipselor). 2) Peş-tişor de metal, folosit drept nadă la pescuitul cu undiţa. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din bulg. vârcolac (DEX 09)
Cum se pronunță: vârcă
VÂRCĂ, vârci, substantiv feminin. Fâşie îngustă de altă culoare (decât fondul); dungă; vârstă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din bulg. vărga (DEX 09)
Cum se pronunță: vârcat
VÂRCAT, vârcată (~ţi, ~te), adjectiv. Care are vârci; cu vârci; dungat; vărgat. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vârcă + suf. ~at (DEX 09)
Cum se pronunță: a vârteji
A VÂRTEJI, vârtejesc, verb tranzitiv. Verbul A ÎNVÂRTEJI. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vârtej (DEX 09)
Cum se pronunță: sublimat
SUBLIMAT, sublimați: substantiv masculin, Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor. ~ corosiv sare albă, cristalizată, întrebuințată ca dezinfectant. Din fr. sublimé, germ. Sublimat. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sublimé. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subit
SUBIT ~tă (~ți, ~te) adj. și adverbial Care se produce într-un timp scurt și pe neașteptate; momentan și imprevizibil; brusc. Moarte ~tă. Din fr. subit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subit. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subînțeles
SUBÎNȚELES, subînțelesuri: substantiv neutru. Ceea ce se înțelege în mod indirect. ◊ A vorbi cu ~uri a face aluzii; a nu-și exprima direct gândul. Din sub- + lat. intelligere. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină intelligere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subiectiv
SUBIECTIV ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care ține de subiect; propriu subiectului. Atitudine ~ă. 2) Care se referă la afectivitatea subiectului; bazat pe caracterul personal al unui subiect. Viziune ~ă. 3) (în opoziție cu obiectiv) Care ține de subiectivism; propriu subiectivismului. [Sil. su-biec-]. Din fr. subjectif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subjectif. (DEX ’09)
