Articles Tagged: cum se pronunta

UNGHINAL, -Ă, unghinali, -e, adjectiv: (rar) Care ţine de unghie; propriu unghiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: unguinal (DEX ’09).

UNGHIE, unghii, substantiv feminin 1. (la om) Placă cornoasă subţire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor; 2. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. Sursa: DEX ’09, dexonline Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ungla (DEX ’09).

UNGHI, unghiuri, substantiv neutru 1. Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct; 2. Loc unde se întretaie două laturi sau două suprafețe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: angulus (DEX ’09).

UNGHER, unghere, substantiv neutru 1. Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereţi formând un unghi; colţ; 2. Loc retras, ascuns. Sursa: DEX ’09 Sinonime: colț, cotlon, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt. și Transilv.) ungheț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: anglareus (DEX ’09).

UNGĂTOR, -OARE, ungători, -oare, substantiv masculin și feminin: Muncitor specializat în operaţiile de ungere a pieselor unui mecanism. Sursa: DEX ’09 Sinonime: gresor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a unge + suf. -ător (DEX ’09).

UNGĂTOR, ungătoare, substantiv neutru: Dispozitiv pentru ungerea pieselor unui sistem tehnic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: gresor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a unge + suf. -ător (DEX ’09).

UNGAR, -Ă, ungari, -e, adjectiv: unguresc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Ungar (DEX ’09).

UNEORI, adverb: Din timp în timp; din când în când; câteodată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: une[le] + ori (DEX ’09).

UNELTITOR, -OARE, uneltitori, -oare, substantiv masculin și feminin: (rar) Persoană care unelteşte; complotist; conjurat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a unelti + suf. -tor (DEX ’09).

UNEALTĂ, unelte, substantiv feminin 1. Obiect acţionat manual la îndeplinirea unei operaţii de muncă; sculă; instrument; 2. (fig.) Mijloc de care se serveşte cineva într-un mod necinstit pentru a-şi atinge anumite scopuri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: instrument, lucru, obiect (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: une[le] + alte[le] (DEX ’09).