CALCICOL, -Ă, calcicoli, -e, adjectiv: (bot.) Care creşte pe un sol bogat în calcar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: calcifil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calcicole (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: calcemie
CALCEMIE, calcemii, substantiv feminin: (med.) Prezenţă a calciului în sânge; cantitate de calciu prezentă în sânge. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calcémie (DEX ’09).
Cum se pronunță: calcedonie
CALCEDONIE, substantiv feminin: Varietate de silice naturală, translucidă, divers colorată, dură, folosită ca piatră semipreţioasă şi ca abraziv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: chalcedonius; limba franceză: calcédoine (DEX ’09).
Cum se pronunță: calcaros
CALCAROS, -OASĂ, calcaroși, -oase, adjectiv: Care conţine calcar; format din calcar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) văros (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: calcar + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: calcar
CALCAR, calcare, substantiv neutru: Rocă sedimentară de diferite culori, formată din carbonat de calciu, având diverse întrebuinţări, mai ales ca material de construcţii; piatră-de-var. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (geol.) piatră-de-var, (reg.) babiță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calcarius; limba franceză: calcaire (DEX ’09).
Cum se pronunță: calcaneu
CALCANEU, calcanee, substantiv neutru: Unul dintre oasele care formează călcâiul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) (pop.) osul călcâiului (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calcaneum; limba franceză: calcanéum (DEX ’09).
Cum se pronunță: calandru
CALANDRU, calandre, substantiv neutru 1. Maşină cu cilindri rotitori prin care se trece un material flexibil pentru a-l subţia, a-l netezi, a-l imprima; 2. (tipogr.) Presă pentru imprimarea în relief a matriţelor (de stereotipie) şi pentru satinarea hârtiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calandre (DEX ’09).
Cum se pronunță: calamitate
CALAMITATE, calamități, substantiv feminin: Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; dezastru; urgie; flagel; prăpăd. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calamitas, -atis; limba franceză: calamité (DEX ’09).
Cum se pronunță: calamitat
CALAMITAT, -Ă, calamitați, -te, adjectiv: Care a suferit de pe urma unei calamităţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sinistrat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din calamitate (DEX ’09).
Cum se pronunță: calamină
CALAMINĂ, calamine, substantiv feminin: Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (min.) hemimorfit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calamine (DEX ’09).

