UMORISTIC, -Ă, umoristici, -ce, adjectiv 1. Care conţine sau exprimă umor; plin de umor; 2. Care ţine de genul comic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: hazliu, vesel (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humoristique (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: umor
UMOR, substantiv neutru 1. Înclinaţie spre glumă şi ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă; 2. Vorbă care exprimă o astfel de înclinaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: duh, haz, spirit, (fig.) piper, sare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humeur, humour (DEX ’09).
Cum se pronunță: umoare
UMOARE, umori, substantiv feminin 1. Lichid biologic (sânge, limfă) care intră în compoziţia sistemelor organismului; 2. (rar) Stare sufletească; dispoziţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humeur; limba latină: humor, -oris (DEX ’09).
Cum se pronunță: umlaut
UMLAUT, substantiv neutru 1. (în limbile germanice) Modificare a timbrului vocalelor „a“, „o“, „u“ sub influenţa vocalei „i“ din silaba următoare (prin asimilare regresivă); 2. Semn grafic (două puncte orizontale) pus deasupra vocalelor care au suferit acest fenomen. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Umlaut (DEX ’09).
Cum se pronunță: umilitor
UMILITOR, -OARE, umilitori, -oare, adjectiv: Care umileşte; înjositor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a umili + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: umilit
UMILIT, -Ă, umiliți, -te, adjectiv 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință; 2. (şi substantival) Care duce o viaţă umilă, plină de lipsuri. Sursa: DEX ’09, dexonline Sinonime: înjosit, supus (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) umili (DEX ’09).
Cum se pronunță: umilință
UMILINȚĂ, umilințe, substantiv feminin 1. v. a (se) umili; 2. Atitudine a celui umil; sentiment de inferioritate; 3. Comportare respectuoasă şi umilă; supunere plină de stimă; smerenie; 4. Vorbă sau faptă care umileşte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înjosire, jignire, smerenie, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie, plecare, supunere, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate (Sursă: […]
Cum se pronunță: umil
UMIL, -Ă, umili, -e, adjectiv (şi adverbial) 1. (despre persoane) Care vădeşte un sentiment de inferioritate; plin de smerenie; smerit; 2. (despre persoane) Care are o atitudine simplă; lipsit de pretenţii; modest; 3. (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un comportament foarte respectuos. Sursa: DEX ’09 Sinonime: supus, smerit, (fam.) spăsit, servil, biet, neînsemnat, modest, […]
Cum se pronunță: umidometru
UMIDOMETRU, umidometre, substantiv neutru 1. Aparat pentru determinarea umidităţii unui material solid; 2. (rar) Aparat pentru măsurarea umidităţii aerului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: higrometru (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humidometre (DEX ’09).
Cum se pronunță: umiditate
UMIDITATE, substantiv feminin 1. Grad de saturaţie cu umezeală; 2. Lichid reţinut de un corp solid sau de un mediu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: umezeală, jilăveală (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humidité; limba latină: humiditas, -atis (DEX ’09).
