STRICNEA~ele substantiv feminin, reg. Cuțit cu o lamă specială, cu care se lasă să curgă sângele animalelor bolnave. Din ucr. striknuti + suf. ~ea. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană striknuti. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: stricător
STRICĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și substantival 1) Care pricinuiește sau face stricăciuni; dăunător; păgubitor; vătămător. 2) Care strică pe cineva din punct de vedere moral; corupător. Din lat. extricare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extricare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stricăciune
STRICĂCIUNE ~i substantiv feminin, 1) v. A STRICA și A SE STRICA. 2) Pierdere cauzată de stricarea unor bunuri materiale. 3) înv. Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; corupție. [G.-D. stricăciunii]. Din latină extricare + suf. ~ciune. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extricare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stricăcios
STRICĂCIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) adj., Care se strică ușor. 2) v. STRICĂTOR. Din lat. extricare + suf. ~ăcios. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extricare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stricat
STRICAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STRICA și A SE STRICA. 2) (despre persoane) adj., Care este dezechilibrat psihic. Din lat. extricare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extricare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stresant
STRESANT ~tă (~ți, ~te) adj., Care provoacă stres; apăsător. Din fr. stressant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stressant. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stres
STRES ~uri substantiv neutru, Stare patologică constând în supraîncordarea unui organism viu, când asupra lui acționează factori negativi puternici. Din engl., fr. stress. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză stress. (DEX ’09)
Cum se pronunță: streptomicină
STREPTOMICINĂ substantiv feminin, Medicament folosit în tratamentul unor boli infecțioase (tuberculoză, difterie, tularemie etc.). [G.-D. streptomicinei]. Din fr. streptomycine. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză streptomycine. (DEX ’09)
Cum se pronunță: streptococic
STREPTOCOCIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care conține streptococi. 2) Care este provocat de streptococi. Din fr. streptococcique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză streptococcique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: streptococ
STREPTOCOC ~ci substantiv feminin, Bacterie imobilă, de formă sferică sau ovală, fiind un agent patogen al unor infecții grave. Din fr. streptocoque. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză streptocoque. (DEX ’09)

